ce relație ai cu timpul?

Ai participat la cursuri de time management? Și ai deprins câteva trucuri despre managementul timpului? Le-ai mai folosit de atunci?

Exact, sunt frecții la picior de lemn. Nu trebuie să mă crezi pe mine. Poți crede în rapoartele unor studii care ne arată cum acele cursuri de time management, obișnuite prin corporații, au un foarte minuscul efect asupra gestionării timpului și obținerii de performanțe. Surprinzător? Deloc, dacă știi câteceva despre oameni.

Iată ce trebuie să știi despre oameni. În primul rând, oamenii nu pot munci la nesfârșit, sigur, exceptând câțiva workaholici. În al doilea, noi – oamenii revenim la obiceiurile inițiale aproape imediat dacă nu există ”reinforcement”. Vizavi de gestiunea timpului, fără întăritori sau un context ce te susține, vei reveni la obiceiuri inițiale în câteva zile de la încheierea cursului (del altfel, valabil în privința a orice fel de cursuri).

Ce poate explica eșecul?

Dând deoparte încărcarea cu sarcini la un nivel supra-realist, pe care o practică managerii corporațiilor (la origine stă boala profitului lacom), avem o concepție eronată vizavi de relația om-timp. În ce anume constă dânsa, nenea Guru? Cursurile de time management sunt orientate pe tehnici ”how to…” combinate uneori cu psihologie populară. Toate au la bază această concepție eronată: time management. De parcă timpul poate fi gestionat. Nu cu timpul avem o problemă, ci cu perceperea timpului ca durată în legătură cu efortul cheltuit (sau investit?) alături de planificarea activităților.

Evident, avem cu totul alt fenomen față de timpul măsurat cu ceasul. Iar după cum se știe, percepția timpului e modelată de motivație. Când activitatea îți place și ești prins cu ea, timpul zboară. Iar când nu-ți place și te simți ”prins”, timpul trece ca melcul. Iar când anticipezi o treabă plăcută, de asemenea, timpul curge lent. Iar când anticipezi o treabă dificilă sau obligatorie, timpul curge repede de-ai vrea enorm să-l ții pe loc, pentru că orice minut te aduce mai aproape de acea treabă. De aici consecința amânării. Amânarea te ține departe… în timp, un semnal evident pentru… ce? Lene? Pot fi mai multe motive. Simți o altă nevoie mai stringentă, nu te atrage prin natura ei, nu simți că te poți descurca sau sarcina ce urmează e prea dificilă.

Trucurile din curs nu sunt de folos dacă nu sunt însoțite de atitudinea potrivită vizavi de perceperea timpului, planificarea și propria motivație (dinlăuntrul sufletului sau obligație?). Și care să fie această atitudine?, mă întrebă vocea curioasă. Chiar și celebra to-do list poate duce la paralizie sau descurajare în loc să ne ajute. Și e la fel cu oricare alte trucuri de prioritizare și planificare.

Poți reține: relația (subiectivă) cu timpul și motivația. Sunt cele două variabile cu care lucrezi dacă scopul tău e planificarea și prioritizarea. Aș avea multe de povestit cu privire la ele și îmi vine să scriu aici o rețetă de self-help, dar mă voi abține. Îți mărturisesc că nu cred în asemenea rețete (deși, păcatele mele, am scris și din astea pe acest blog), mergem la detalii și întreb cu scop de analiză:

Ce relație ai cu timpul? Cât de la detaliu (sau în mare) planifici? Ești punctual? Respecți și ții cont (te străduiești), adică nu abuzezi de timpul altora? Cum stai la capitolul disciplină? Cât de obosit sau odihnit te simți? Simți că ai avut somn suficient și odihnitor?

Pentru acea activitate ori ocupație, ce fel de motivație simți în relație cu acea activitate/sarcină? Mai degrabă vine din interior, îți place, sau mai degrabă vine ca obligație? Cât de intens contează acea activitate în piesajul vieții tale?