Cât de inteligent(ă) emoțional ești?

Acum patru săptămâni, Universitatea din București a publicat pe YouTube o conferință în care profesorul Dragoș Iliescu dă la temelie conceptului de inteligență emoțională. I-a luat ceva vreme să ajungă la temelie, dar cred că din cauza universității care nu era ”a lui” (vezi filmul). Deocamdată. Poate o cumpără și o transformă în centru național de testare standardizată.

Fiind un ins fără inimă pe criterii de obiectivitate insistă să facă praf și pulbere această inteligență, nu fără a evidența și unele adevăruri, dar mai mult ca să îndulcească amarul. Mă gândesc la amarul simțit când o iluzie se destramă.

Cum mă știi fascinat de iluzii, reciclez în continuare un articol publicat acum șase ani, în care am comentat într-o lumină sceptică fermecătorul concept de ”inteligență emoțională”. Să vedem mai întâi ce este și din mințile cui s-a născut.

E un tip de inteligență ce implică abilitatea de a prelucra informații emoționale în raționamente și rezolvare de probleme (și alte operații cognitive). Conceptul a fost propus de doi psihologi americani, Peter Salovey și John D. Mayer. Modelul celor doi, publicat în 1997, e compus din patru abilități: (1) perceperea și înțelegerea acurată a emoțiilor; (2) accesul și evocarea emoțiile în facilitarea cogniției; (3) înțelegerea și utilizarea limbajului emoțional și (4) reglarea emoțiilor proprii și ale altora ca să susții creșterea și bunăstarea.

Ideile (ideile, te-ai prins?) celor doi psihologi au fost preluate de Daniel Goleman, jurnalist și psiholog, care le-a popularizat în forma ”inteligenței emoționale” într-o carte devenită best-seller, incepand cu anii ’95, unde i-a construit un suport empiric din diverse dovezi disparate.

Acest concept, care a prins atat de bine in psihologia populara si pe piata de dezvoltare personala, nu s-a nascut in urma unor cercetari empirice. Invers, s-a petrecut. A fost creat si, ulterior, au fost realizate studii in tentativa de a-i oferi un suport empiric.

Blasfemie? Da, amice, te inteleg. Era o credinta, o dogma pentru tine. Nu esti singurul. În ceea ce mă privește, am ajuns la urmatoarele concluzii:

  • Ceea ce se masoara prin chestionarele de EQ este un ceva nediferentiat de alti factori de personalitate (conform modelului Big Five) si de tipurile de inteligenta interpersonala si intrapersonala din teoria inteligenței multiple propusă de Howard Gardner prin 1983. De altfel, și acest concept, deși e unul cu lipici la public, are un controversat suport empiric. Rămâne la marginea științei psihologice drept o alternativă frumoasă la clasica măsurătoare de IQ.

  • Conceptul apare suprapus cu altele deja consacrate în literatura științifică. Dacă ținem morțiș, s-ar putea lua anumite functii executive (asociate cortexului prefrontal) si numi, daca vrem, inteligenta in plan emotional. Ceea ce ar deveni autoreglare emoțională? Dacă luăm trăsătura agreabilitate la un scor peste medie și o combinăm cu stabilitate emoțională, putem crede că e inteligență emoțională? Indubitabil, oamenii care au această combinație se descurcă excelent cu emoțiile lor și ale altora. Dar în acest fel încălcăm principiul parcimoniei. Deci, conceptul nu aduce nimic nou, fiind inutil – o complicație la explicații prin concepte deja probate empiric.

  • Doar ofera o explicatie atrăgătoare pentru capacitatea unor oameni de a gestiona situatii sociale ori propria lor viață emoțională. Ori, această capacitate vine atât din inteligență, cât și din trăsătura agreabilității, conform cu psihologia personalității (pe baze științifice).

  • Termenul de inteligență e preluat din psihologia inteligenței și aplicat anapoda. El are lipici la public prin efectul de asociere. Inteligența ca entitate măsurabilă are o mare popularitate. IQ-ul apare, de regulă, asociat pozitiv cu performanța la locul de muncă, cu ascensiunea socială și perfomanța academică. Sunt date valabile într-o cultură orientată meritocratic.

  • inteligența emoțională (trasatura sau abilitate) nu este un predictor pentru succesul in pozitiile de leadership si management sau sarcinile de la serviciu. Insa, câteva studii arată că EQ pare să fie un predictor pentru performantă cand ocupatia solicita emotionalitate (consilier, medic, asistent medical).

  • Conceptul de ”Inteligenta Emotionala” face parte din psihologia stiintifica. E un concept din pseudo-știința psihologică.

În final, ai înțeles, sper, că întrebarea din titlu are o formulare greșită. Mai corect, ar fi să te întrebi ce scor obțin la factorii agreabilitate și nevrotism (modelul Big Five). Sau, cât de bine îmi iese să-mi controlez emoțiile și impulsurile, dar să-i ajut și pe alții în gestionarea lor? (E o abilitate fundamentală în psihoterapie). Are de-a face cu controlul executiv.