Vox populi, vox dei

Aş zice că a ieşit preşedinte cine a trebuit. Dar aş crede într-o lume cu sens predeterminat. Nu cred. Însă cred într-o Românie cu un sens determinat de cetăţenii ei (cei in diaspora, fiind foarte determinaţi!). După cum ne-a învăţat grecul Aristotel „suntem ceea ce facem în mod repetat, iar excelenţa nu e un act, ci un obicei”. Sper într-o Românie a lucrului bine făcut, după cum ne promite domnul Klaus W. Johannis. Nu întotdeauna, ar fi utopic, dar măcar în cele mai multe cazuri. Sper ca „flecăreala” politică să scadă în frecvenţă, iar faptele să urmeze mai consistent vorbelor.Însă nu ne putem mulţumi cu speranţa, pentru că dumnealui nu va face bine lucrurile în locul tău, al meu sau al altora. Oricărui cetăţean îi revine o parte din lucrurile de făcut bine.

Diferenţa de (aprox.) zece procente din aceste rezultate, aproape nesperate, mă informează că mulţi concetăţeni au fost treji, adică au rezistat mesajelor „perverse” din campania PSD. După cum poate ştii, au apelat la diverse tertipuri josnice pentru a câştiga (de ex, organizarea defectuoasă a votului în diaspora). Se pare că multor cetăţeni le-a ajuns la os. S-au întors împotriva lor. Au semănat vânt şi au cules furtuna.

Iar asta mă bucură. Întrezăresc o schimbare pozitivă în mentalul colectiv. Suntem mai vigilenţi. Am început bine.