“The hammerhead”

26 November 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate.

“Daca vei utiliza apelative obscene,  cand iti tragi cu ciocanul peste deget (in timp ce potentialul de tamplar mostenit de la strabunicul era activat; hi,hi!), iti poate creste toleranta la durere.”

 Pare un enunt promitator. Sa fie adevarat ori fals? S-ar putea incadra la categoria “speculatii”? Poti oferi posibile explicatii pentru aparitia “dumnealui” in mintisoara dumitale? Te pot intreba daca iti pare legitim sa afirmi aceasta “enormitate” sau pe ce baze sau temeiuri rationale ati ajuns la acest enunt. Totusi, in ce imprejurari ati avut revelatia? Ati observat cumva o serie de tamplari amatori in situatia critica (de autopedepsire, dupa psihanalisti) de ratare a cuiului si socul din degetul aflat intamplator pe traiectoria ciocanului manevrat de o mana deloc dibace si ascultatoare?

Dar, imagineaza-ti ca cineva chiar face aceasta afirmatie, de altfel, cu pretentii modeste si chiar testabila. Multi semeni de-ai nostri fac afirmatii cu mult, cu mult mai extraordinare! Daca vrei sa devii o persoana incomoda, vei cere posibile explicatii, lamuriri suplimentare si, eventual, dovezi oferite de cercetari controlate. Prezic (am descoperit ca dispun de o varsta astrala inaintata ce-mi permite conexiuni cuantice cu viitorul!) ca vei fi privita cu suspiciune si poate chiar judecata ca fiind malitioasa. Acum inteleg (inteleg greu, cateodata), avem o relatie cauzala intre utilizarea apelativelor obscene,in situatia lovirii unui deget cu ciocanul, si toleranta la durere, ce urmeaza a fi investigata empiric printr-o cercetare controlata. Da, din aceea, cu lot de control (si control pe variabile). Daca tot am ajuns la metoda stiintifica, intrebari pentru test fulger: Cum poti formula enuntul de mai sus in termeni de ipoteza? Care e variabila independenta? Dar, cea dependenta? Si, inca o intrebare, doar pentru cei foarte avansati: Ce variabile “straine” putem anticipa?

Ok, te iau din zona tamplariei supusa investigatiei critice si te duc intr-o zona spirituala unde avem din belsug afirmatii uluitoare. Sa zicem ca te preocupa o problema sau te framanta o dilema. Iata ce te sfatuieste un oarecare om (membru in familia hominidelor): “Daca vei conversa in mintea ta (in forul interior) pe subiectul respectiv, vei primi raspunsuri de la Dumnezeu.”

Imi veni o digresiune. Se pare ca dialogul din forul interior il determina sau il invita pe marele zeu sa-ti vorbeasca! Carevasazica, zeul se insinueaza printre multele cuvinte, capodopera ta, oferindu-ti raspunsuri. Oare cum poate fi demonstrat acest enunt? Ah, simt vibratii in timpan. Tocmai declari ca: “Asta se simte, cu sufletul, nu e pentru ratiune!” Am aceeasi problema: Ce te face sa crezi ca ceea ce simti vine de la zeul preferat (sau Spirit) in cazul in care exista? La fel de bine trairea ta, oricat de sublima ar fi,  ar putea fi veni de la diavol ori de la un spirit malefic. Stii doar, ce entitati manipulative sunt ele.  Ce zici? Aha, spiritele/energiile rele nu exista. Doar zeul suprem exista. Acum m-am lamurit. Exista doar ceea ce-ti doreti tu sa existe. Asta-i regresie, fara macar sa fi facut vreo hipnoza regresiva (o alta bazaconie).

Tu si alti semeni din genul homo, eventual, religiosus, credeti in existenta unui zeu, un anumit zeu in functie de dorinte modelate de cultura spatiului geografic in care v-ati nascut. Daca te nasteai in peninsula Yucatan, n-ai sti de marele zeu, ci de zeitatile mayase pentru care cetatenii maya sacrificau oameni. Poate n-ai inteles, ucideau oameni (alti cetateni maya)!  Preotii – indivizi alesi, care mediau relatia cu divinitatile, se ocupau cu “crimele legitime” pentru a cumpara bunavointa zeilor. Niste barbari, desigur! Mai mult, venerau zei falsi. Stiu. Nu toti zeii pot fi adevarati. Asa ca, Al tau e cel adevarat! A, iata inteleg tot mai profund.  Exista, de fapt, unul si acelasi zeu ori entitate divina, doar ca el / ea apare in diverse forme; de aici si toate traditiile religioase.

Cineva imi reamintea ca oamenii fixati in dogme nu pot fi receptivi la argumente si dovezi ce le contrazic credintele. Orice argument care intra in contradictie cu sistemul lor de credinte este asimilat ca suport, o dovada in plus pentru propriile credinte.(the assimilation bias & the belief perseverance effect)

Ca sa revin la enunt, psihologii (cei mai mesteri!) stiu ca dialogul in forul launtric este benefic individului cand e derulat cu compasiune. (Vine de la Dumnezeu! Asta-i dovada, parca aud.) Logica elementara ne arata ca nu inseamna obligatoriu, ca avem de-a face cu vreo cauza divina care determina conversatii pline de compasiune cu propria-ti persoana. Putem fi rezonabili si sa credem ca, mai degraba, avem de-a face chiar cu persoana in cauza capabila de o comunicare cu sine incarcata de compasiune. Crezi ca oamenii, niste simpli muritori, nu pot fi capabili de compasiune prin insasi natura de animal (apartin de familia hominidelor)? Chiar crezi ca e nevoie de zei (ori alte entitati divine) pentru manifestari de compasiune? Nu, stiu, tu care citesti nu crezi toate astea, insa sunt aproape sigur ca ai niscaiva cunostinte in reteaua de prieteni (cea de 15 capete in sus?) care stiu cu certitudine (certitudinile astea, pe mine, ma amuza teribil) ca, urmeaza expresia favorita, sursa a tot ceea ce este nu poate fi decat divina.


Comments are closed here.