Metodologia ABC si unele idiosincrazii personale

30 January 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Mindfulness Skills, Psihologia sanatatii.

Bag de seama, date fiind mesajele primite de la cititori si colaboratori mai mult ori mai putin apropiati, o oaresce confuzie fata de preocuparile mele. Unele persoane nu inteleg unde se intalnesc practica yoga si meditatia cu disciplina stiintifica a psihologiei si, mai ales, cum se impaca cele doua sau trei in interiorul meu. M-am gandit sa ofer unele lamuriri in acest sens.

Mai intai, trebuie sa stii ca am o oarecare experienta cu tehnica de postura (sau, in termeni laici, gimnastica yoga) acumulata in aproape opt ani. Nu sunt acrobat in ale gimnasticii yoga, deoarece nu m-a interesat performanta acrobatica. Interesul initial in acest gen de activitate fizica a fost unul spiritual-mistic. In urma cu cinci ani imi imaginam ca practica yoga si meditatia (insotite de celebra pranayama) ma ajuta sa evoluez spiritual, adica, chipurile, ma ajuta sa-mi armonizez vibratiile din chackre. Norocul meu, ca m-am trezit. Da, m-am iluminat, daca putem spune asa. E drept si cu ajutorul unui drac, iluminat, la randul sau. Am fost uimit sa aflu ca ceea ce numeam spirit reprezinta, nici mai mult nici mai putin, materie

Lasand deoparte experientele personale, am credinta ca daca te antrenezi sistematic in ceea ce iti place sau ti se potriveste vei reusi sau, ca sa fiu riguros, sansele de reusita sunt tot mai mari. In stiinta motivationala se cheama mindset de crestere (opus unui mindset fix) si putem multumi, pentru aceste“revelatii” obtinute in urma unor ani de cercetari, lui Carol Dweck (teoria mindsetului), acum la varsta de 67 de ani, profesoara la Stanford.

In practica yoga (sau in executia tehnicilor de postura -TP) nu lucram doar cu corpul (mai precis, cu hartile senzoriomotorii din creier), iar cat priveste elevarea spiritului sau constiintei, acestea sunt concepte fara sens, fara substanta. Executia TP iti ofera ocazia schimbarii treptate a atitudinii mentale, implicit unor credinte irationale despre propria ta eficienta. Cu alte cuvinte, lucram cu imaginea de sine sau, mai tehnic, cu schemele de sine (corelate hartilor neurale). Iar aici, ne amintim de conceptul self-efficacy (validat empiric) introdus de Albert Bandura, un mosulica de 88 ani, de asemenea, profesor la Stanford.

Executand cu oarecare precizie TP, vei experimenta controlul asupra unor grupe musculare si, treptat, se prea poate ca acest sentiment de control sa fie transferat spontan in viata de zi cu zi. Altfel zis, anxietatea ta va descreste sau stresul va fi ameliorat, deoarece te vei simti mai in control pe situatiile dificile.

Pe masura ce o persoana progreseaza in executie, iar o postura este realizata tot mai corect, cu atat ea (persoana, nu postura), la nivel mental se schimba. Desigur, cu conditia sa nu-si imagineze vreo curatare de chackre sau alte bazaconii care pot arunca o persoana normala intr-un delir mistic periculos. Pentru ca are un control tot mai precis asupra muschilor si articulatiilor insotit de o coordonare si de o autoreglare tot mai fine, pare destul de probabil sa credem ca, sentimentul eficientei personale este amplificat si chiar extins asupra vietii de zi cu zi. Simultan cu antrenamentul fizic se intampla un antrenament mental prin focalizarea atentiei asupra senzatiilor si respiratiei. Stim deja ca antrenamentul atentiei creste constientizarea interoceptiva, astfel incat persoana devine mai capabila de a identifica propriile nevoi, emotii si ganduri (cognitii) asociate. Sa fie asta un lucru bun? Daca tu nu stii ce vrei, ce iti doresti, ce simti, oare cum poti comunica eficient cu partenerul tau de cuplu sau cu colegul de servici?

Antrenamentul mental ,mediat de activarea si sustinerea atentiei selective (focalizate), realizat concomitent cu cel corporal prin executia tehnicii de postura, amplifica (aproape) sigur o serie de functii executive asociate cortexului prefrontal. De exemplu, aproape cert e amplificata functia de control inhibitor (aceea prin care te poti abtine de la comentarii obscene in raport cu seful tau, un misogin cu gusturi proaste).

Mai mult, putem aduce in discutie, drept temei empiric, stilul emotional descris prin cele sase dimensiuni sustinute stiintific de cercetarile realizate de Richard Davidson timp de mai bine de 20 de ani. Atentie! Studii replicate (peer-reviewed in idiom stiintific). Nu voi scrie acum despre asta, deoarece poti lectura acest articol cu interviul lui Sam Harris, ba chiar poti lectura si cartea tradusa (prost!) la noi, “The Emotional Life of Your Brain” (2012). Voi aprofunda pe aceasta topica la grupul ABC Mindfulness.

Mentionez totusi, ca stilul emotional poate fi modelat, iar asta reprezinta o veste minunata! Spre exemplu, poti deveni dintr-o persoana usor de tulburat de evenimente neplacute o persoana care depaseste cu usurinta experiente de viata negative sau o persoana care poate trai emotii pozitive intr-un mod durabil (optimista). Si, sper sa ma crezi pe cuvant, fiind unul care s-a ocupat cu asa ceva vreme indelungata, grupurile de dezvoltare personala bazate pe tehnici expresiv-creative si de joc de rol nu dau roade in acest sens. Iar cat despre cele cu o componenta interpretativa accentuata (in care se fac asa-zisele analize psihologice de profunzime) sunt aproape un fel de frectie la picior de lemn precum dozele de judecati moralizatoare oferite (din dragoste?) unui copil care, ca sa vezi ce surpriza, greseste frecvent (unele estimari arata ca gresesc din trei in trei minute). Efect nul, in cel mai bun caz. Sau, in cel mai prost caz, unul care amplifica nevrotismul (stim deja, cu baze genetice). Iar daca vii cu argumentul experientei subiective (cum ca tie ti-a facut bine), nu pot decat zambi cu condescendenta, constient fiind de fenomenul validarii subiective la pachet cu alte iluzii cognitive.

Am trecut in revista cateva premise pe care se bazeaza metodologia aplicata in grupul ABC Mindfulness. O metodologie care, desi integreaza TP si meditatie, nu face din grupul ABC un grup de yoga si nici de meditatie stricto sensu. Distinctia o face componenta de interventie psihologica activa (membrii abc au o serie de sarcini/teme de antrenament intre sesiuni) fundamentata pe o serie de principii/teorii validate stiintific (de ex: embodied cognition) la care, de regula, gurushii de yoga (si de meditatie) nu au acces, pentru ca nu au cunostinte din stiinta psihologica si neurostiinte, ei preferand sau fiind obisnuiti (in secolul 21) sa lucreze cu teorii antice.

Mai multe amanunte, mai pe larg despre aceste premise si dovezi (fara statistica), doar daca se intampla sa participi la grupul ABC (iar asta depinde de karma, corect? Sau de scenariul de viata? Hihi!). Nu-i bai, daca nu te-ai inscris, datorita unei karme incurcate. Mai ai la dispozitie doua zile. Daca nu, karma fiind in continuare incurcata, deschid peste doua zile o lista de asteptare.


Tags: , ,

Comments are closed here.