lupul (și mai) tânăr

US Open 2016, un duel Nadal vs. Pouille. Ce m-a impresionat la acest meci a fost jocul unui tânăr de 22 ani, Lucas Pouille. Am impresia că Rafa l-a subestimat.

Între el și Nadal e o diferență de opt ani. Înseamnă o experiență de joc întinsă pe opt ani. Nadal, la începutul carierei sale, era un idol pentru puștanul Pouille, care i-a urmărit toate meciurile. Probabil așa i-a deprins execuțiile și deciziile tactice. Zic și eu, ca răspuns la întrebarea ”Ce a făcut diferența în jocul acestui tânăr?”, pe care o contemplam deunăzi. O diferență, care l-a ajutat să câștige în mod surprinzător un duel cu numărul cinci din ATP (2016). (în viziunea-mi romantico-medievală, meciul de tenis e un duel).

Care a fost atuul lui? Tinerețea? Nu-mi pare o tinerețe oricum. Te-ai fi așteptat să fie timorat de idolul său. Să renunțe ușor după câteva ghemuri nereușite. Nicidecum, dacă-mi amintesc de primul set început în forță și câștigat cu 6 la 1. Nici mai greu, odată ce luăm în calcul durata meciului de patru ore! Cu un serviciu îndrăzneț, cu puternice și precise lovituri de forehand și backhand și ieșiri curajoase la fileu însoțite de o minte concentrată și determinată, Lucas Pouille și-a învins idolul. Remarcabil!

Dar simt că mai e ceva. Oare nu e momentul ca Nadal să-și reinventeze jocul?