lucrul cu angajamentele

Un prieten psiholog, pe nume Sorin, arhanghelul unor site-uri cu informație psihologica (evidence-based), derulează un proiect online numit ”angajamente.ro”. Dumnealui trăiește cu speranța că oamenii (ca noi doi) să se inregistreze pe acest site fie cu scopul de a-și asuma public un angajament, cum ar fi, angajamentul meu de a scrie un manual lejer despre gândit, fie cu scopul de a monitoriza angajamentele celor curajoși. Eu nu mă număr printre aceștia. Probabil nici tu.

După un an de existența in mediul virtual, proiectul pare să fie inutil, iar dumnealui e cuprins de tristețe. Un pic si eu, dar ma ventilez aici. După observațiile noastre (sprijinite de niscaiva date empirice), in general, oamenii nu prea isi asumă nimic, iar daca incearcă, nu urmăresc etapele angajamentului și foarte multi eșuează în finalizarea lui. Să citim datele obținute după un an, in condițiile in care site-ul are in medie vreo 400 de vizitatori zilnic.

Au fost inregistrate 39 angajamente dintre care:

  • 10 au avut stabilita o miza concreta; restul de 29 fiind fără mize!
  • la 17 au fost stabilite etape de raportare intermediare (nerespectate aproape in totalitate);
  • la 12 a fost stabilita o persoana care sa confirme indeplinirea sau neindeplinirea angajamentului;
  • fiecare angajament a fost urmarit de 4-6 persoane.

Deși există o știință empirică a schimbării obiceiurilor, o psihologie a scopurilor, a motivării si o psihologie a autocontrolului, cei mai mulți trăiesc din inerția vieții de zi cu zi, rugându-se, eventual, la zei și duhuri sau energii inteligente. Nici nu mă miră având in vedere, din măruntul meu punct de vedere, cantitatea monumentală de psihologie și self-help bazată pe vrăjitorie similară în punctele esențiale cu vrăjitoria de la Școala Hogwarts unde Harry Potter și-a obținut diploma de vrăjitor alături de mulți alți copilași.

E limpede că proiectul ”Angajamente” are o concurență invincibilă și anume, comunicarea wireless de rugi (unii intra in transe pe baza de strămoși, hipnoze, psalmi, ciupercuțe, respirație, atingeri cuantice ) ca ei sa-si schimbe vietile fără să miște nici măcar degetul mic de la piciorul drept. Alături de aceștia, mai frenetici, sunt si oameni pustiiți de absenta visurilor. Ei nu mai speră la nimic. Isi trag viața de azi pe mâine plimbându-si mădularele la serviciu și inapoi, asteptand sfârsitul de saptamana, ca apoi, s-o ia de capăt visând cel mult la concediu.

Oamenii se confrunta cu diverse obiceiuri mentale și comportamentale, cu contexte de viata ”nesuferite” sau stresante, cu relații sociale toxice si multe alte mici problemuțe de zi cu zi, precum desfundarea scurgerii la baie sau cine spala de rahat funduletul puiului. Optimiști din fire ei isi doresc sa-si schimbe viața deodată. Dar de la dorință la scopuri, prioritizare si planuri e cale lungă să ne ajungă pe mai multe vieți. Iar daca ai bafta de a ajunge la un terapeut care te plimba prin istoria cu mami și tati, cu bunica și bunicul (până la hominidele australopitecine?) in stradania de a identifica originea problemelor adulte, nu stiu daca nu cumva viata ta ramane mai mult la voia intamplării decât conform direcțiilor alese conștient.

Din fericire știința psihologica ne invață câteva concepte, aș zice, esențiale pentru o viață bună (fericirea e o iluzie cumpărată numai de fraierii care cred în ea). Merită să reținem pentru veșnicie ”adaptarea hedonică”, ”sinele amintitor vs. sinele experiențial” și ”o viață cu sens(uri)”. Mai sunt si altele precum, constelatiile familiale, unificarea contrariilor, reconectarea cu Sinele, misiunea spirituala si revelatia, dar nu vrea să-ți supraîncarc memoria de lucru cu gogomăniile nascute din gandirea magica ridicate la rangul de teorii psihospirituale validate stiintific.

Cum ne putem explica grosso modo datele? De ce (cei mai multi) oameni nu-și urmează angajamentele luate? Și de ce un număr infiorător de mare de persoane nu-și asumă public ceea ce au de realizat?

Am câteva teorii, revelate in urma unei reverii pe baza de ceaiuri, pe care le impărtășesc cu tine.

  1. Optimism nerealist. Mizând pe concepția mistică ”go with the flow”, nu isi formulează obiective sau planuri realiste, deoarece nu țin cont că un obiectiv (cât mai aproape de) SMART susținut de un plan care urmează principiile SWOT face diferența dintre succes și eșec (dând deopare factorul ”lucky strike”)
  2. Dintr-o autoîncredere nejustificată tind să supraestimeze puterea voinței crezând in dictonul din folclorul psihologic ”dacă vrei cu adevărat, poți”.
  3. Așteaptă să vină motivatia (=miracolul) care sa-i impulsioneze deodata spre scop (wishful thinking).
  4. Nu urmează reguli clare și tind să se comporte indisciplinat, pierzând din vedere obiectivul.
  5. Subestimează forța psihologica a mizelor și recompenselor, deși principiile psihologice (intărire prin recompense și aversiunea față de pierdere) sustin creșterea șanselor de reușită.
  6. Nu sunt in contact cu propriile valori sau set de valori care energizează comportamentul in direcția dorită.
  7. Tiparele mentale autosabotante. Sunt prinși (captivi/contopiți) în scenarii autocritice/autoblam sau de neputință. De aici si tendința să-și confirme scenariile mentale negativiste (biasul de confirmare).
  8. Nu au încredere sau ceea ce se numește in invățarea socio-cognitivă, autoeficacitate. Nu se autopercep capabili de a-si duce la final angajamentul. De unde și refuzul de asumare publică.
  9. Subestimează puterea influenței sociale (in general, oamenii cred că ei nu sunt influențabili social). De aici tind să creadă cu suportul oferit de o persoană de incredere (si empatică) nu le-ar fi util sau că asumarea publică contează prea puțin și nu-și mobilizează rețeaua socială.
  10. Tind să plaseze propria reponsabilitate pe umerii altcuiva sau a contextului nefavorabil.
  11. Subapreciaza forța imprejurarilor și cedează la primele dificultăți sau tentații sub presiunea socială.
  12. Au toleranță scăzută la frustrare ca urmare a unei copilării și adolescențe îndestulate cu contribuția părinților care și-au compensat lipsurile din popria adolescența si copilarie.
  13. Efortul din derularea angajamentului e dificil, iar tentațiile mari. Nu-și păstrează concentrarea pe obiectiv și sunt distrași de ispite, astfel încât, intr-un moment de rătăcire efectul ”what-the-hell” completează filmul finalizat cu ”dead end”.
  14. Sufletul are nevoie de aceste experiențe. Ele sunt lecții ce trebuie invatate in evolutia sa spirituala. Sunt legate de blocajul pe anumite meridiane energetice sau chakre. Nu e vorba de angajamente, ci de purificarea lor. Odată ce lectia a fost asimilată, schimbarea se produce spontan, conform cu legea echilibrului si rezonanței din Universul conștient.

Probabil tu care citești ai de luat unele angajamente. Dacă nu te atrage lucrul psihologic cu instrumentul digital online (angajamente.ro) și îți permiți costurile unor consultatii individuale, am rugămintea să-l contactezi pe colegul meu Sorin. Cu o condiție. Să crezi în primele 13 teorii. Cât privește teoria no. 14, mă poți contacta pe mine, deoarece mă pricep la echilibru fiind născut in zodia balanței. (hihi!)