Bucureștiul, wanna be…

De la începutul aceste ierni, bucureștenii rămân tot mai des fără apă caldă și căldură. Problema e complicată birocratic și păguboasă nu doar financiar. Duce la reducerea calității vieții. Dar cui să-i pese? Unora care locuiesc în vile somptuoase și se deplasează cu limuzine de costă cât un apartament?

Investițiile în termoficarea orașului au fost spre zero. Peticeală. Și spre zero tinde să ajungă temperatura prin multe apartamente. Așa se întâmplă când unor edili nu le pasă, fiind preocupați cu ”biznisuri”. A, le pasă doar când sunt alegeri. Pierderile de agent termic sunt colosale și defecțiunile la rețeaua de distribuție sunt numeroase. Ele sunt binecunoscute de către primărie. (Detalii aici). Și, evident pentru aceia care au depășit etapa copilăriei, ele costă foarte mulți bani. Acuma, întreb copiii care mă citește, cine crezi că le plătește? Primăria? Nu, puiule, tu achiți, chiar și când cumperi țigări de la chioșc. (Primăria e un intermediar în circuitul banilor). Da, alături de mulți alți concetățeni. (Sunt destul de mulți care și mâine ar vota tot pentru dna Pandele). Chiar și tu, care locuiești în Poplaca, achiți costuri. E adevărat, achiți o infimă parte și pare că nu contează. Te poți liniști cu gândul ăsta.

Ce nu pricepe o mare parte dintre noi e că fiecare cetățean plătește pagubele. Fiecare achită ”facturile” corupților. Evident că problema mare rămâne corupția. Nu mai e o problemă? E aproape rezolvată? Încă puțin și scăpăm de ea. Sau scapă ea de noi. Aha, abia după aceea începe justiția corectă. Da, aceea care anchetează pe toți aceia care nu ne plac pe noi. Care noi? Clica de bufoni toxici (pentru democrație) aflată, în prezent, la butoane.

În plan individual, problema e la creier, la nivelul funcțiilor sale executive. Performanța anticipării e obstrucționată de gratificația imediată. Cine să anticipeze consecințele? E dificil. Și cine să facă un plan bun pentru o perioadă de douăzeci de ani? Poftim?! Ți-ai băut mințile cu apă plată?! Măcar pe patru și tot ar fi ceva colosal. Și să fie un plan bun, adică realizabil, nu o fantezie ca programul de guvernare. Dar n-ai să vezi decât pe alte planete. Pe planeta București, de la un edil la altul, ștacheta, conform zicerii unor politicieni agramați, în loc de ștafeta, trebuia predată timp de douăzeci de ani de investiții (vezi linkul de mai sus). Deocamdată e predat cartoful fierbinte. E aruncat de la unii la alții, de la o instituție la alta, încurcându-se tot mai tare în ițele birocrației. Asta-i altă problemă grea, căci unde n-ai încredere și nici inteligență, scoți hârtii care avizează alte hârtii pentru alte hârtii care atestă primele hârtii, care nu mai au valabilitate că s-a dat ordonanța cu modificare de la cotoroanță, că nimeni nu mai știe cine-i tanti Tanța.

Până nu de mult, încă mai credeam și mă mândream că locuiesc într-o capitală… europeană. Am realizat, de curând, că e o iluzie (sau wishful thinking). Locuiesc într-o iluzie, ce hilar! De doi ani încoace, doamna primar se preface că administrează un fel de oraș.

Anticipez cu îngrijorare că va veni, destul de probabil, și rândul blocului în care locuiesc să rămână fără apă caldă și căldură. Tare mă tem că vom ajunge în situația în care vom fi nevoiți să ne facem propriile investiții de încălzire. Pentru că în următoarea iarnă va fi mult mai rece… prin calorifere. Altfel, cui nu-i place să plece în alt oraș. Nu așa umblă vorba? Și cui nu-i place în țară, de asemenea. Nu cred că Bucureștiul se va face bine prea curând. Va umbla șchiop, chior și lovit la cap… de grandomanie. Cât despre România, va atinge cele mai înalte culmi ale progresului…