leadership cu biciul

În această țară ”siluită”, oamenii știu de frică atât de bine încât se întâmplă să le înghețe sângele în vine. Când un oarecare cocoțat în fruntea unei ierarhii se înfoaie și cere un lucru, un altul aflat mai dedesubt se execută urgent pe principiul ”mucles”. Ierarhia dictează și ierarhia execută în funcție de poziționarea individului mai sus ori mai jos în interiorul ei că altfel vai de penele dânsului.

Cu nimic nu ne diferențiem de alte animale ce trăiesc în grupuri. În grupurile noastre există masculi și femele alfa, lideri de ceată, dar și masculi și femele beta, gata să-l provoace pe alfa și să preia conducerea. În societatea neaoșă (dar și în altele aflate la un nivel similar de (i)raționalitate), liderul conduce ceata prin intimidare, forță și pedeapsă. Nu are nimic rațional în exercitarea puterii. Nu apreciază dialogul, sensibilitatea, competența, îndrăzneala și deschiderea către un compromis amiabil. Ele stau pe hârtia bună de reciclat sau în trompetele prefăcuților.

Acesta e fenomenul social, cred eu, prezent prin multe instituții de stat și nu numai. Nici organizațiile non-profit, companiile și firmulițele nu-mi par prea departe. În toate acestea se poartă conducerea într-o manieră pe care o numesc impulsivă. Ea se manifestă în două versiuni: agresivă ori pasiv-agresivă. Îmi vine să cred că forma cea mai răspândită e pasiv-agresivă. Stilul pasiv-agresiv e duplicitar de la bun început. Șeful sau șefa îți poate veni de hac cu zâmbetul pe buze. E o formă de sadism ascuns de o mască a decenței. Cu el ori ea nu știi cum stai ori știi că stai pe nisipuri mișcătoare.

Pe stilul agresiv, șeful (mai rar șefa) își manifestă cu brutalitate impulsurile inconștiente. Se poartă grosolan și jignește ori cere lucruri extrem de dificile spre imposibile ca să-ți arate cât de incompetentă (”proastă”) poți fi, dar el te suportă, deoarece dă pe afară de noblețe sufletească.

Într-o societate slab închegată psihologic, adică suspicioasă, temătoare și dezbinată, și cu instituții de stat slabe și căpușate de grupuri de interese, ce fel de indivizi crezi că prosperă? Acei indivizi cu personalități cât mai întunecate (psihopatic, narcisic și machiavelic) care sunt aliați de nădejde pe temeiuri de bani și putere de influență. Scopul lor e același: să acaparăm cât mai multe resurse și cele de mai de sus funcții ca să ne asigurăm traiul pentru următorul secol. Circumstanțele sociale sunt favorabile ascensiunii lor cât mai sus în orice ierarhie socială. Mai pot conta valori precum competența și transparența decizională în astfel de circumstanțe? Pentru susținerea lor sunt necesare altfel de instituții, unele incluzive, cu altfel de proceduri în selecție și promovare.

Un alt gen de lideri, genul pe care-l numesc controlat-rațional (deși nu exclude emoționalitatea), nu cred că își poate face loc. Ei nu sunt adaptați social la acest specific al circumstanțelor. E ca și cum vrem să plantăm un răsad pe un teren din nisip. Dar nu ți-am precizat ce face un lider controlat-rațional. Să vedem ce-mi scornește instant mintea și prin contrast cu acțiunile unui lider impulsiv:

  • informează cu transparență despre progresul grupului în loc să dezinformeze sau să secretizeze informații.
  • se asigură de disciplina grupului pe care o întărește prin exemplul personal în loc să ceară disciplină membrilor dar nu și pentru el.
  • susține sau motivează pe acei oameni care vor să crească personal și profesional; asigură un climat meritocratic de promovare în loc să promoveze după favoruri subiective și să susțină doar pe aceia obedienți lui (care respectă principiul mucles).
  • creează prilejul ca membrii grupului să gândească independent și să se exprime asupra unor probleme în loc să penalizeze orice exprimare independentă de propriile atitudini.
  • deleagă sarcini și verifică (nu invaziv) realizarea lor în loc să atribuie sarcini și să pedepsească nerealizarea lor.
  • decide și influențează direcția grupului și cooperarea membrilor ei în loc să dezbine și să ia decizii după toane și capricii pentru susținerea propriului interes.
  • se apleacă cu deschidere asupra problemelor întâmpinate de membrii grupului în loc să fie surd și orb la nevoile celorlalți sau să fie receptiv numai dacă are un câștig personal.
  • ascultă cu atenție și cu respect ceea ce declară oricare dintre membrii grupului și oferă răspunsuri apreciative sau critici constructive în loc să vorbească peste un altul, să întrerupă, să ridice tonul tot mai sus până la un lătrat sau guițat, să critice negativ și să sancționeze în funcție de simpatii și obediență.

Un lider care să-și exercite controlat autoritatea și pe baze raționale nu are nicio șansă de supraviețuire într-o ierarhie autohtonă predominat nisipoasă. Nu înseamnă că nu există, deși rarisime, și dacă întâlnim unul, e pentru că ierarhia e potrivită lui.

Cred că un lider rațional poate conduce un grup compus din indivizi mai degrabă autonomi sau măcar motivați să crească spre autonomie psihologică și profesională. Spre deosebire, un grup alcătuit din indivizi fără autonomie sau dependenți, temători ori grosolani, lași, fățarnici și cu o pregătire precară, va mânca de viu un lider rațional. Să ne înțelegem că aceste atribute sunt cu grijă conservate de lideri autocrați (sau impulsivi). Ei au grijă ca, prin conducerea impusă, membrii grupului să fie vulnerabili în relație cu supraviețuirea. Fără un bun sistem de protecție socială, orice lider de oricare organizație se poate comporta cât de tiranic poate profitând de protecția socială fragilă.. și în consecință mucles. Oricum, aproape nimeni nu conștientizează maniera impulsivă de conducere. Sunt precum peștii în apă și nici prin cap nu le trece că relația cu liderul și climatul afectiv al grupului pot arăta cu totul altfel.

Acest gen de grup cere un lider pe măsura potrivită. Și de multe ori dintr-un astfel de grup se va remarca natural un lider care va perpetua cu note originale ceea ce a văzut la predecesorul său. Nu poți fi o girafă și conduce o ceată de hiene. Ba mai mult, hienele sunt ocolite de girafe și nu vom vedea decât în desenele animate o girafă stând la taclale cu hienele.

E posibil să apară câteodată un fenomen de evoluție: grupul să crească sub oblăduirea unui lider suficient de versatil, care să-și poată adapta stilul la grup stimulându-i treptat creșterea. Nu am un exemplu mai bun decât acela din filmul ”Dangerous Minds” (1995) cu Michelle Pfeiffer în rolul învățătoarei. Poate părea un exemplu neghiob că doar e un film nu o realitate socială, deși are la bază fapte reale povestite într-o autobiografie.

Și acum, pe final, a venit momentul în care visez cu ochii deschiși. Cum ar fi o organizație sau instituție în care oamenii sunt capabili de conducere controlat-rațională în grupuri alcătuite din oameni autonomi sau dornici de autonomie? Dar cum ar fi o societate cu astfel de preocupări? Seamănă din câte am înțeles cu unele din țările dezvoltate ale lumii.