ketchup spiritual la tomatele cu identitati duale

9 April 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate.

Iti propun un experiment mental.

Imagineaza-ti ca esti o rosie. Ca orice rosie, ai particularitatile tale si, totusi, faci parte din familia mare a tomatelor. Esti o rosie cu constiinta de sine sau altfel spus, stii ca esti diferita si delimitata de alte rosii prin ceea ce se cheama identitate de sine. Aceasta identitate este de natura fizica si psihologica. Exista aspecte fizice si psihologice prin care tu te poti diferentia de alte tomate cu care interactionezi. Asadar, tu, o rosie, poti reflecta asupra ta insati (sinelui) sau dispui de metacognitie. Pentru o tomata este o performanta deosebita (probabil si pentru unii oameni!). Bun, bazandu-ma pe aceasta proprietate “miraculoasa” de care dispui, te invit la genoflexiuni sinaptice in limitele naturii tale de tomata.

Tu, o tomata, esti constienta de faptul ca existi ca entitate separata si distincta de alte tomate ori legume. Dar, tu, tomata fiind, detinatoarea unei identitati de sine, mai existi atunci cand vei fi ketchup? Mai existi in ketchup ca parte delimitata sau entitate distincta?

De obicei, primesc urmatorul raspuns:

Nu, dar ceva din mine continua sa existe in ketchup. Un fel de esenta. Evident, un raspuns contradictoriu.

Nu exista tomate ca parti delimitate in ketchup. Exista rosii (atunci cand exista!), insa nu ca entitati distincte. Nu poti numara rosiile, intrucat totul este un amalgam. Rosiile au fost tocate marunt, fierte si amestecate cu alte ingrediente. Parte din acest ketchup este ceea ce a fost candva o rosie ori mai multe.

Identitatea de sine nu se poate conserva in etapa sucului de tomate, deoarece ea a fost asociata formei tale fizice de rosie. Nu este posibil sa supravietuiasca procesului de tranzitie de la forma de rosie la cea de suc sau pasta de tomate. Daca ai un dram de ratiune, banuiesc ca esti de acord.

Dar daca exista un sine spiritual al tomatelor? Sunt maleabil in acest moment si accept aceasta posibilitate. Presupozitia este ca daca exista un sine spiritual asociat formei fizice de rosie, el se va desprinde de forma fizica la momentul trecerii in stadiul de suc de tomate. Are acest sine spiritual o identitate sau nu?

Daca nu dispune de o identitate de sine (implicit, nu are nici constiinta de sine) este totuna ca a spune ca nu este o entitate distincta, constienta. Asa ca, nu putem afirma ca o parte din tine continua sa exista intr-o lumea spirituala a tomatelor. Esti deja ketchup spiritual la momentul transformarii din rosie in suc de rosii.  Cu alte cuvinte, nu mai existi in niciun fel, in nicio forma. Deci, trebuie in mod necesar, sa exista o identitate spirituala (o esenta divina sau un duh) asociata rosiei, daca vrei sa crezi ca viata continua dincolo de momentul sucului delicios.

Chiar daca identitatea fizica, si cea, psihologica, asociata, a tomatei se distruge la momentul sucului, identitatea spirituala se conserva si continua sa existe in lumea tomatelor spirituale. Asadar, pana la acest moment, tu ai fost o tomata cu doua identitati. O rosie cu doua identitati de sine, una psihologica (asociata formei fizice de rosie), celalalta spirituala asociata primelor doua. Corect? Nu-ti pare problematica aceasta situatie? Oare cum luati deciziile? Care face alegerile? Sinele spiritual sau cel psihologic? Daca decizia celui psihologic nu se potriveste cu cea a sinelui spiritual? Intervine sau nu sinele spiritual in deciziile si actiunile celui psihologic? Daca planurile tale de rosie nu se potrivesc cu planurile rosiei spirituale (cu misiunea sau destinul)? Care o fi masura liberului arbitru cand exista doua identitati? Pare destul de complicat si inghesuit?!

Auzi, si pana la urma de ce ti-ai bate capu’ cu planurile astea? Cum poti sti ca ceea ce iti propui e in acord cu misiunea spirituala aranjata de omologul tau astral? De ce sa nu poti comunica cu el din moment ce grija lui e sa te indrume pe calea ta? Viata ta e cumva un exercitiu de “citire” in semne divine? Zau, in viata ta e o miza foarte importanta sa stii incotro sa mergi, de ce v-ati incurca de mesaje incifrate in tot felul de evenimente si intamplari?

De ce sa orbecai ani de zile cautandu-ti calea, din moment ce tomata spirituala stie si ar putea sa-ti comunice mai clar, in loc sa folosesti acest timp si energie actionand pentru implinirea destinului (banuiesc ca sunt multe de facut)? Ce fel de lectie mai e si asta? Imi pare doar o dovada de umor sadic din partea tomatei spirituale sa te lase sa orbecai si sa-ti trimita doar semne vagi si mesaje incifrate.

Cu toate astea, toti cei care cred in teoria sufletelor nemuritoare considera astfel de lucruri ca fiind OK. Considera ca fiind acceptabil sa fie testati, incercati, evaluati si judecati. Ulterior, sa fie chipurile indrumati sau pedepsiti (in variantele religioase) dupa moarte de o putere supranaturala (care exista in realitate!) indoielnica dintr-o perspectiva etica, si cu tendinte psihopate evidente. Iar toate aceste actiuni divine (dar si sursele lor) sub titlul de lectii pentru evolutie spirituala sunt numite ca fiind bune, sunt ca urmare a iubirii parentale neconditionate, vin din compasiune! Dar intr-un ketchup spiritual orice poate fi plauzibil.


Comments are closed here.