“Jumbo Jet” (despre “transformare personala”)

10 December 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Pseudoștiință/Terapii false/Psihologie mambo-jambo.
“Ghita, nu mai grohai! Nu esti un porc, esti o fiinta umana, ce poate transcende grotescul animal.” Ghita este un purcelus care-si doreste sa zboare asemeni elefantilor. El stie ca elefantul roz este capabil de zbor la inaltimi moderate prin puterea urechilor sale miraculoase. Insa nimic nu este imposibil, cand vrei cu adevarat, cand te implici autentic in calatoria ta interioara. Astfel, Ghita, un reprezentant al porcinelor, ce urmeaza a fi sacrificat in curand, aspira si crede in puterea transformatoare a urechilor sale. Daca elefantul poate zbura, atunci si el, porcul, poate!

Tinta practicilor dintre cele mai dubioase o reprezinta, da, te-ai prins (m-ai citit!):

Transformarea personala.

Meditezi, te rogi, te imbratisezi, iar meditezi, vizualizezi, canti, dansezi si reciti mantre, dupa care iarasi te imbratisezi si te exprimi plin de compasiune cu lacrimi lasate libere de cenzura sau cu voiosie sufleteasca si, eventual, faci o calatorie samanica in lumi astrale invizibile (of course!) la care ai acces in stari alterate de constiinta, ca doar asa demonstreaza fizica cuantica (zic bine, meseriasule?). In functie de tertipurile transpersonale ale gurului poti apela la unele fumuri (ce zici de niste ayahuasca?) ori la niste guri de aer “in ritm” holotropic ca sa accesezi realitati subtile (din creierul tau!).

Orice calatorie cu telul nobil al transformarii personale, zice-se ca prin interiorul tau, incepe cu o iertare lunga si prelunga pan’ la Ana si Caiafa (cine erau astia?) a tuturor celor care ti-au gresit. La seminariile dumnealor se intampla sa ierti pe toata lumea, din viata asta, din cealalta, de la educatoarea care ti-a ars o palma (doar o innebuneai cu ragetele tale leonine) si pustiul (pustoaica) care ti-a tras o castana la fix in barnaul cu pretentie de nas genul homo pana la psihopati, criminali, dictatori, deputati si alti mafioti indemnati fiind la rele de natura lor vibrationala primitiva. Apoi, fara indoiala, te vei ruga pentru ei ca sufletele lor sa evolueze (nu-l uita nici pe subsemnatul, pls!). Banuiesc, mizand pe nivelul IQ-ului si EQ-ului (dupa unii, care cred ca sunt niste “chestii” care chiar exista in realitate!), dar si calculelor de matrici algebrice cu trei necunoscute, ca te-ai prins de continutul atelierelor cu transformare personala. Mambo jumbo cu notiuni crete de prin psihologie si aglutinizate cu teorii din fizica moderna. Premizele pentru ele sunt cel mult sustinute, de cei mai vioi la procesare (IQ?) de informatie (ce-o fi?) de unele cercetari empirice despre care dumnealor nu stiu exact cum au fost derulate (controlate?), deoarece maestrii acestor ateliere nu cunosc teoria si metoda stiintifica de investigare a realitatii (realitate, care realitate? (kidding!))

Toti acestia isi imagineaza (nu fara creativitate!) ca omul se poate transforma, adica poate trece la o alta forma in felul urmator: “Tu esti Ghita si poti levita!”. Asa cum apa poate tranzita spre o alta stare, cum ar fi gheata, la fel individul homo poate trece la o stare mai subtila de vibratie! Dar sa lasam deoparte vibratiile si sa ne concentram doar pe transformari banale cum ar sa renunti la ranchiuna si sa fii mai toleranta. Nimic mai simplu. Participi la un seminar de transformare personala. Fiecare ofera propria sa “tehnologie” pentru marele tel fara, dupa cunoasterea mea, suport empiric validat stiintific. Uneori, nici macar validata cu “simtul” ratiunii! Tehnologia d-voastra provoaca efecte la nivel de personalitate? A, la nivel de camp auriferic?! Uimitor. Ghita, purcelusul din povestea nostra, poate zbura cu ajutorul urechilor sale la fel ca elefantul roz. Ranchiuna e rea, iar iertarea-i dezirabila, mai! O zi, doua de antrenament cu “tehnologia” extraterestra de transformare personala (imprumutata prin channeling de la fiintele elevate din Tau Ceti) te face o persoana minunata! Poti ierta pe ticalos, pe nenorocita aia sau pe nu-s ce alte fiinte mizerabile care ti-au intrat cu bocancii in viata. Dar te poti ierta chiar si pe tine pentru greselile facute fata de cutare si cutare pana la strabunici, stramosi vanatori-culegatori si hominizi, finalizand apoteotic cu cuplul celebru (nu-s cei doi de la noi) Adam si Eva, personaje de poveste.

Ma tem ca n-am reusit sa cuprind generozitatea sintagmei “transformare personala” in aceasta tentativa de pamflet la adresa seminariilor de profil based on nothing. Totusi, nici nu am incercat, pentru ca nu asta a fost intentia mea. Sunt interesat de dezvoltarea personala si, da, iti marturisesc ca am pe undeva dorinta ca omul sa se poata tranforma, sa devina altcineva, sa poata fi capabil de niste lucruri uimitoare. Insa, propria-mi dorinta nu reprezinta un criteriu pentru testarea realitatii.

Nu poti fi o femeie pacifista daca ai stofa de razboinica (de ex, fatetele de ostilitate si impulsivitate sunt cotate peste medie) si nici tu un barbat bland si linistit, daca in stofa ta nu exista cantitati rezonabile de blandete. Intr-o anumita masura, “transformarea” este posibila, insa cu diferite grade de probabilitate legate de efort personal, motivatie intrinseca si imprejurari de viata favorabile. Trebuie sa vrei sa te schimbi (impulsul spre schimbare sa vina din tine, sa fie decizia ta), adica sa adopti un alt comportament, sa ai “noroc chior” in sensul unor contexte de viata care-ti intaresc “achizitia” si persoane de suport care sa te insoteasca in acest proces. Chiar si asa, nu poate nimeni garanta vreo “transformare”. Toate aceste conditii fiind satisfacute sporesc sansele tale catre adoptarea comportamentului dorit, dar nimic mai mult. Transformarile personale promovate de toti acei guru, coachi si mentori sunt aiureli fara suport empiric orientate utopic catre idealul fiintei umane perfectibile. Realitatea “impune” limite acestor entuziasti doritori si practicieni de dezvoltare (trans)personala, tributari unor conceptii umanist-progresiste depasite in prezent. Dar nu si la noi, inca aflati in epoca de piatra a cercetarilor experimentale in care multi inca mai cred spre exemplu, in piramida trebuintelor a lui A. Maslow, in arhetipuri jungiene, simbolistici onirice, constelatii familiale si alte aiureli. Si, cin’ sa fie “vinovatul” sau bau-baul visatorilor? Ereditatea. Ofera un spatiu de “miscare” limitat unde mediul poate face o diferenta semnificativa (cateodata) in masuri variabile probabilistic.

In final merita sa retii, zic eu, ca o capra salbatica nu poate fi o vaca de lapte din alpii elvetieni, dupa cum nici boul de Rumanie nu devine bivol african oricat l-ai freca la… ridiche. O mata de vrei, n-o vei transforma in veci intr-o leoaica si nici daca ai un bou acasa, nu vei face din el un taur. Iar astea fiind premizele naturale, indiferent de calitatea si cantitatea orelor de dezvoltari (trans)personale nimic nu se va schimba, desi poate, in mod exceptional, idealismul tau frivol (sper ca esti indragostit(a)) se poate tranforma intr-un realism nu tocmai comestibil. Dar, dupa cum bine stii (daca ai o varsta), ca nu tot ce-i bun se mananca (si e si sanatos) si ceea ce-i rau la gust nu-i neaparat nesanatos.


Tags: ,

Comments are closed here.