joaca de-a superman (sau iluzia invulnerabilității)

La ce se petrece la noi, în țară, îți cam vine s-o iei la fugă. România înoată prin valul 4 al pandemiei cu speranța și bunăvoința divină (?!) că trece. Cazurile grave la ATI cresc de la o zi la alta. De altfel nici nu mai sunt locuri în acest moment. Sigur, se mai eliberează după câte un deces al vreunui nefericit pacient. Foarte probabil, ne-vaccinat. Incidența crește spre tavan, spre 7 la mie, pe datele de azi.

Dintr-un articol de la BBC, pe care îl poți citi aici, am aflat că numărul R înseamnă rata la care se poate răspândi un virus (sau boală). Fără vreo restricție de contact între oameni, coronavirusul (lăsat liber) are R=3, însemnând că fiecare ins infectat poate transmite boala la alți trei oameni, care, fiecare, poate transmite, în medie, la alți trei.Cu cât acest R trece mai mult de 1, cu atât transmisia virusurilor urmează o abruptă curbă ascendentă. Fără niciun fel de măsuri, înseamnă o multiplicare impresionantă a infecțiilor spre în jur de 10 000 pe zi, la 30 de zile. Iar la 60 de zile, numărul de cazuri ajunge la vreo 25 000. Fără măsuri drastice, nu vrei să afli cum decolează mortalitatea.

În prezent, ultimul R calculat e 1.2, iar asta înseamnă că nu-i de glumă și relaxare, ci de măsuri severe restrictive. Pe 30 sept anul trecut, în plină pandemie, aveam puțin peste 1200 de cazuri, iar pe 30 (ieri) sept anul curent avem peste 12 000?! Oare ce poate înțelege din asta un om cu scaun la cap?

Din cauza unor concetățeni sceptici, ce ironie!, vizavi de vaccin, abia avem vreo 28 % din populație vaccinată. La ce îngrămădeală era la început de campanie, mă așteptam la alte cifre. Însă, nici guvernul (nici politicienii) nu și-a făcut, ce mirare!, datoria, fiind preocupat cu împărțeala puterii și scaunelor. A cumpărat cu nemiluita vaccinuri, nota bene. Nu a întărit încrederea oamenilor și motivația lor de a-și face vaccinul. Sau asta intra la responsabilitatea fiecăruia?

Da, totuși și guvernul are o datorie cel puțin morală de a face promovare insistentă și inspirată alături de o strategie de motivare că doar e în joc sănătatea publică. Asta pe lângă măsuri restrictive, de distanțare, dar nepopulare. Dar ce politician neaoș e capabil să ia măsuri ne-populare?! Kryptonita lor e una singură: votul.

Scepticismul unei părți majoritare din populație reprezintă pentru mine o altă mirare, de-mi vine s-o iau pe cărare. Care să fie explicația psihologică?, mă întreb pe bază de mult timp liber în urma unor fapte bune din vieți anterioare. Ca să descopăr o iau pe cărare prin literatura empirică și mă opresc la cabana optimistului nerealist localizată pe muntele Lipsei de Încredere în Autorități din țara conspirațiilor la tot pasul. Nimic nou pentru cititori mai vechi, dar la ce altceva să mă opresc? Că poze cu femei sexi nu au. Acest bias (eroare) de optimism din judecata noastră face ca realitatea să fie un loc mult mai prietenos (și pufos) decât este. Cei mai mulți dintre concetățeni s-au relaxat, motivați de optimismul nerealist, că nimic nu e grav, ei rezistă, sunt dacii verzi, totul e făcătură a industriei farma. Unii au pariat fie pe premierul Superman, deci invulnerabil (până îi găsesc kryptonita), fie pe senatoarea (auzi!) Șoșoacă de-ți dă la moacă… de ești fraier și vrei vaccinul vei rămâne steril(ă)… pe trei generații. Nu ne punem cu logica dânsei.

Nu-mi place s-o afirm dar cred că guvernul și majoritatea politicienilor reprezintă reflecția sau spuma acestei nații, per total. Am impresia că suntem mai cu toții amăgiți de iluzia invulnerabilității. Un Superman, varianta întunecată, există în fiecare, în doze variabile. Și, dată fiind o funcție de putere, într-un context prielnic, se revarsă Superman-ul și acaparează Egoul. Grecii din antichitate îi ziceau Hybris,spiritul insolenței și infatuării.

În timp ce alte țări mai luminate la minte sau ceva mai evoluate psihologic, conduse de oameni sceptici și realiști în loc de super-eroi, luau măsuri pregătitoare pentru valul 4, la noi era veselie și bairam. Aproape că pandemia se încheiase. Mulți concetățeni s-au destins și au petrecut cu încredere de super-eroi în genă, moaște, popi și bunul D-zeu atoateprotector. Vizavi de vaccin? Zero încredere. Eh, dar s-a încheiat bairamul și urmează nota de plată. Sper să fie cât mai mică, afirm mai mult de dragul speranței, pentru că datele pandemiei nu mă ajută. După cum participă acest coronavirus (mult mai contagioasa variantă delta) la selecția naturală pe criteriul inteligenței, medicii, cioclii și popii vor avea tot mai mult de treabă.