interludiu in “asternut”

“Sunt aici si va privesc. Observ chinul salbatic al domniilor voastre nascut din inclestarea “ghearelor” in cefele si carnurile groase in tentativa de nestavilit de anihilare reciproca. Masura obrazniciei si dispretului a-ti transcens-o demult fara a o sesiza macar la un nivel modest de jena publica. Continuati fara discernamant si nici rusine emisia de fluide acide in cel mai ostil si josnic mod de exprimare. Nu aveti respect pentru cuvinte, pe care le salivati din lacomie, cu puternic ecou anti-democratic, poftind la ciolanul puterii, banilor si functiilor publice, riscand sa creati in constiinta publica (a noastra, dar si europeana) impresia unui stat aflat pe buza prapastiei, in colaps democratic si economic, cu zambete false ori atitudini sobre ce ascund probabil nelinisti si temeri de persecutii legitime si de incompetenta grava ori doar (in cazul fericit) vanitati mixate cu prostie, nerabdare si neliniste juvenila. Ne oferiti cu totii o tragicomedie la care putem asista fara bilete, probabil din generozitate, ca sa ne mai destindem, dar care ne va costa scump pe noi toti ca sa iesim de la spectacolul regizat de domniile voastre” (note din jurnalul unui spectator, adica eu, daca nu te-ai prins,aflat intr-o dispozitie sarcastica, unul din cei, probabil 10 mil care n-au participat la referendum)

Cuplul Gaga si Cacarau (botezati proaspat de critici ca alternativa la gaste) instalati la carma tarii aflata in deriva se lupta cu dictatorul Base, refugiat in garaj, gonit fiind de ga-ga-iala celor doua inaripate. Gaga si Cacarau aflati intr-o stare de confuzie perpetua cauta intr-o disperare tragicomica (pentru orice observator cu umor) vreo metoda post-joc de reducere a electoratului pana la o cantitate de cetateni favorabila acestora incarcand “factura” tarii in fiecare zi de la referendum incoace. Se pare ca nu reusesc, soarta fiindu-le  potrivnica prin actiunile subversive si teroriste conduse din umbra garajului de un dictator devenit in ultimele zile un Osama bin Laden de provenienta romaneasca. Ridicolul este un atribut marunt pentru spectacolul oferit de cuplul PA (ca sa vezi, ce curioasa alaturare de litere!) si pe care ni-l arata fara nicio jena nu doar la antene, ci in orice zona publica in care “emit” fara cap orice le vine din viscere.

Nu sunt, dragule cititor, pro Base si nici PDL-ist, nu-mi place de El Comandante, nu-l simpatizez, nu-l gasesc potrivit in rol de presedinte, dupa cum nu-l gasesc nimerit nici pe EL Crin, suspect pentru “ochiul” meu de diagnostician, devenit, cred, suspect (in sens clinic) chiar si pentru o persoana neantrenata dar cu simt psihologic. Sunt doar un individ indignat de absurdul si ridicolul actiunilor in care cuplul PA persevereaza (antrenand toate institutiile statului), incercand o demitere a “dictatorului”, sustinand valori democratice si laudandu-se cu 7,4 milioane de votanti (toti acestia au votat pro-demitere, dar nu e obligatoriu ca toti sa fie pro USL!), mascand un fapt, evident pentru orice cetatean care, macar uneori, gandeste, aviditatea grabnica de putere. Se pripesc cu cuvintele, comentand cu ostilitate vehementa si acuzand partea adversa de terorism, sabotaj, autocratie, spionaj, aruncand din prostie, din ignoranta, din orbirea oportunitatii de preluare acum (si in viitorul imediat) a puterii, o umbra de indoiala (greu de dus) asupra unui stat ce se vrea democratic ca membru in UE. Desigur, nici tabara adversa nu se lasa mai prejos. “Factura” creste, iar noi, cetatenii, participanti ori nu la referendum, PDL-isti, USL-isti, spectatori ori indiferenti si critici ori comentatori ne-partizani, o vom plati scump! Cum care “factura”?! Buna dimineata, pisoiasi si pisicutze!

Se apropie postludiul… Cine crezi ca va pleca la final din “asternutul” (din comunicarile “intime” ale unei doamne) de la Cotroceni?