inflație și cleptocrație

Știi ce mi se pare tragicomic în această țară? Că atunci când ne merge și nouă mai bine, nouă cetățenilor de rând (cei mai speciali conduc țara pe bază de pensii speciale), vin la putere unii, niște oarecare, și se apucă de treabă mare. Treaba lor mare, evidentă pentru orice om care gândește, e să-și cumpere voturi în avans neglijând impactul economic. Așa că saltă cât mai sus veniturile la toți acei cetățeni plătiți din bugetul public. Și-au zis ei, în înțelepciunea lor, că e mai grozav să ne mulțumim cetățenii (viitori alegători) pe termen scurt – recompensa imediată decât să permitem o creștere treptată și lentă a veniturilor pe măsura creșterii produsului intern brut – recompensa de termen lung. Autocontrol? Conștiinciozitate? Disciplină fiscală? Nici vorbă. Bineînțeles că le-a ieșit mai mult pe dos odată cu involuția fiscală. Evident că acuma se chinuie din răsputeri s-o cârpească pe ici-colo.  

Acest salt ne va duce la o aterizare pe scăfârlie, ceea ce înseamnă presiune pe rața inflației; o lasă fără pene, zău! Ne putem lăuda cu inflație în creștere ajungând pe locul trei în UE și ne mai putem mândri cu aproape zero investiții. De unde și pentru investiții? Plăcinta e un același întreg din care fiecare frățior și surioară a primit câte o porțioară. Cea pe numele său Investiție a cam rămas cu burtica goală căci statul-tătic împarte după favoruri și interese de termen scurt. Fără ca produsul intern brut să crească (prin investiții) ca să ajungă din urmă inflația, putem prognoza scumpiri la hârtie igienică… că n-ai să vezi iepuri după noi, deoarece și morcovii vor fi mai scumpi. Inflația va ajunge în vară la 5.1% (de la 0,9% pe anul trecut în vară) conform cu prognoza BNR – instituție nevoită să scoată castanele din foc, castane aruncate de… știm noi cine. Să sperăm că va reuși. Altfel, vai și amar… că dulce ioc! În traducere, viața românului va deveni tot mai grea în următoarea perioada din moment ce cu aceiași bani va mai cumpăra o laie… chiar dacă acum un an cumpăra paie, dar hai că ne-au făcut-o de oaie! Stimulată de o mai mare cantitate de bani pompată spre cetățeni, veseli că au primit în plus (deși le-a mai trecut după ce au primit fluturașii), piața reacționează și crește prețurile la mărfuri și materii prime, deoarece au de achitat dări la stat, salarii la angajați și alte socoteli de bucătărie proprie. 

După cum poate știi, inflație înseamnă o mai mare cantitate de bani ca să cumperi un carton de ouă comparativ cu anul trecut. Și ce e rău în asta? Valoarea leului se depreciază și descoperim călătorind în timp că 100 lei de anul trecut echivalează cu 95 de lei de mâine (peste două luni). Înțelegi ce înseamnă o depreciere de sută la sută în mașina timpului? Suta de lei de ieri să fie zero lei astăzi, adică vei avea nevoie astăzi de 10000 lei ca să cumperi aceiași marfă ca ieri când o cumpărai cu o sută de lei. Și dacă nu-i mai primești fiind atât de mulți?

Acolo unde e inflație mare întâlnim de regulă și cleptocrație. Ele vin împreună, iar unde crește inflația, ne putem aștepta la creșterea corupției. Vrei o explicație? Am una, dar sunt comod așa că o dăm la pace și îți ofer un indiciu ocult: proprietățile.

Vrei să ne descrețim frunțile? Să nu facem riduri de la încordarea gânditului. Un comic anonim comenta așa: De ce politicienii seamănă cu scutecele? Politicienii ca și scutecele trebuie schimbați cu regularitate. Și din același motiv. 

Vrei să știi cum arată o rață a inflației fără pene și slabă moartă? Și deși pare glumă, îmi piere pofta de râs când mă gândesc la acei oameni flămânzi și cum o mână de politicieni meschini i-au flămânzit. La Venezuela mă gândesc, unde inflația a ajuns anul trecut la aproape 653% și proiecția pentru anul 2022 ajunge la aproape 4 685 la sută. Odată pusă în mișcare, inflația are prostul obicei de creștere perpetuă. Intră pe o spirală de feedback pozitiv dacă guvernul și instituția bancară națională nu iau măsuri de stopare a creșterii. Iar astea s-ar putea să doară la buzunar.

Oamenii merg la filme cu apocalipse, însă uită că realitatea e mai cruntă uneori decât filmele. Sau poate tocmai de aceea preferă filmele. Nu vrei să trăiești în Venezuela. E un scenariu apocaliptic vizavi de care țara noastră se află la o confortabilă distanță (câteva sute de procente). Însă… Hopa, iar alunec pesimist. Ia să trec pe bandă și să-mi cresc nivelurile de serotonină.