Au trecut cinci minute de cand sunt membru in European Association for Counselling (EAC). Nu eu i-am cautat pe dumnealor, ci ei pe mine din nu-s ce motive obscure. Probabil, datorita unui profil, in acea retea profesionala extrem de populara, redactat in limba engleza.
Dupa acceptul oferit statutului de membru, m-am intrebat ca oricare cetatean “inteligent”, “oare ce implica aceasta decizie”. A se vedea logica conform proverbului “cand pui carul inaintea boilor”; mai intai am decis sa fiu membru EAC ca apoi sa ma informez cu privire la implicatiile deciziei mele. Intelegi mata’ in ce fel se deruleaza in CPF-ul meu (in orbitofrontal pentru meseriasi cunoscatori) functiile executive de luarea deciziei si anticiparea consecintelor.
Dar intre timp, altceva mi-a captat atentia. Un modul al mintii se intreba tam-nisam ce inteleg ei (EAC) prin consiliere. Iata raspunsul (definitia) preluat de pe situl dumnealor pe care il “lipesc” aici, deoarece mi-a placut sau, dupa cum se exprima unii, a rezonat cu sufletul meu (imaterial si vesnic):
“Counselling is an interactive client beneficial relationship set up to approach a clients issues. These issues can be social, cultural and or emotional and the Counsellor will approach them in a holistic way. A client can be a person, or a family group or even an institution.”
Ce gasesc relevant (poate si pentru tine) sunt urmatoarele idei: (1) issues-urile pot fi sociale, culturale si/sau emotionale si (2) consilierul abordeaza aceste issues-uri pe de-a intregul. Cu alte cuvinte, persoana care ofera servicii de consiliere se adreseaza unui client, luand in considerare impactului contextului mai larg (social, economic si cultural) asupra personalitatii acestuia.
Dar in ce scop toate acestea? Oferi unei persoane sprijinul profesional (de specialitate) ca sa ce? “The overall aim of counselling is to help clients recognise opportunities to help them live in more satisfying and rewarding ways as individuals and as members of society.”
Cum ziceam, sprijin psihologic profesional. Carevasazica, exista doua tipuri de sprijin psihologic (si moral). Unul ne-profesional (intuitiv) si altul profesional (competente de specialitate). Daca luam definitia consilierii din dictionarul Cambridge aflam ca:
“the job or process of listening to someone and giving them advice about their problems”
Si o comparam cu urmatoarea, preluata din dictionarul Oxford:
“the process of assisting and guiding clients, especially by a trained person on a professional basis, to resolve especially personal, social, or psychological problems and difficulties.”
Adica, unde vreau sa ajung de tot bat saua ca sa priceapa iapa? La competentele profesionale necesare acestui tip de ocupatie! Dar nu vreau sa le insir eu aici. Mi se pare necesar ca acestea sa includa cunostinte cu suport empiric si testate experimental. Nu-mi pot imagina un fizician deruland teste nucleare in baza unor fantasmagorii. Spre exemplu, cum ca a visat unul azi – noapte despre cum pot fi crapati atomii asemeni felului in care putem crapa nuci si alune de padure. Dar pentru ca psihologia pare o disciplina la indemana oricui (conceptele sunt, in mare, uzuale), imi pot cu usurinta imagina un psiholog deruland teste in baza unor teorii abramburistice care sa-i confirme teoriile intr-un rationament tautologic cu baze empirice.
A scorat peste medie la testul de inteligenta.
De ce crezi ca a scorat peste medie?
Deoarece e inteligent.
De unde stii?
Deoarece a avut un scor peste medie la testul de inteligenta.
“O baza profesionala” apare in definitie. Insa din ce anume e alcatuita aceasta baza profesionala? Din fantasmagorii? Din acele teorii despre realitate care functioneaza din intamplare? Teorii stiintifice functioneaza cu o probabilitate mai mare decat sansa (din intamplare) spre deosebire de teoriile intuitive si, de aceea, tu poti trimite un email care va ajunge (aproape) sigur la persoana X si nu la persoana Y sau Z.
Cred ca este o diferenta majora intre a apela, in rol de client, la un individ care ofera servicii de consiliere in baza unor teorii intuitive si un altul care ofera aceleasi servicii in baza unor teorii stiintifice. Dar daca vrei sa joci zaruri…
Alaturi de aceasta diferenta mai avem una, mai degraba de ordin moral. Aici putem dibui mai multe valori care repere morale pentru procesul consilierii. Preferi sa oferi sfaturi in baza adevarului sau in baza “adevarului” ? Nu adevarul, lumina si viata – epitete frumoase care promit cai verzi pe pereti! Acel adevar relativ cert si cu suport obiectiv si care genereaza consecinte in plan concret. Orice valoare, la fel adevarul, genereaza, desi n-ai zice, urmari concrete!
O teorie stiintifica face referire la un adevar obiectiv, adica acel gen de adevar care indica un eveniment sau fenomen care exista acolo (out-there) atat pentru mine, cat si pentru tine, indiferent daca tu sau eu credem sau nu in el.
Un ajutor psihologic oferit in baza unui adevar mi se pare de departe mai valoros comparativ cu cel bazat pe speculatii referitoare la “adevaruri”. Verdictul pasarii Dodo (“All must have prizes!”) in controversa eficientei interventiilor psihologice mi se pare valabil doar pana la valoarea de adevar a teoriilor pe care se bazeaza aceste interventii. Altfel, fara indoiala, orice vrajitor din Oz devine la fel de eficient ca oricare “specialist” (vrajitor sau nu) in interventii psihologice based on nothing.