din spatele scenei ACT, 2016

Îți mărturisesc că nu (mai) sunt interesat de cursuri mindfulness per se. Mă preocupă, în schimb, abilitățile mindfulness în raport cu ceea ce am numit ”imunitate psihologică” (trademark Seramis). E o metaforă pentru aserțiunea cu suport empiric (construit în treizeci de ani de cercetare) ”personal hardiness promotes psychological resilience”. E ceea ce urmăresc, în mod special, cu programul ACT din 2016. Am început, deja, din toamna acestui an.

Oamenii manifestă reziliență în mod variabil (de aceea, discuția despre traume ”psihice” e deplasată; până la sindromul de stres post-traumatic e cale lungă). Reziliența e acea abilitate personală care ne permite să ne revenim rapid după (sau să ne adaptăm) la schimbări sau evenimente nefericite. Această reziliență e manifestată pe un continuum de la, să zicem, 10 la 100. Unele persoane manifestă între 10-39, alte câteva între 61-100, iar cei mai mulți se încadrează la mijloc, undeva în jur de 40-60. In termeni calitativi, confruntate cu evenimente nefericite, cineva se poate recupera foarte ușor, iar altcineva foarte greu (va suferi mai intens și mai mult timp). Cei mai mulți dintre noi vom fi undeva la mijloc.

Un factor princeps în procesul rezilienței este robustețea versus vulnerabilitate (capetele unui continuum psihologic). În literatura de specialitate, robustețea reprezintă un set de atitudini (known as the 3Cs) și strategii/abilități de coping. Ți-aș mai povesti câteceva, dar mă opresc. Nu înainte de a-ți oferi o definiție personală pentru constructul psihologic de robustețe.

Când transpiri stresurile prin toți porii și faci din adversitățile vieții oportunități de creștere și învățare.