despre gandirea critica la animale sociale

La ce bun efortul de a gandi critic? Actul gandirii critice nu ne este natural. Cand gandesti critic este ca si cum ai inota impotriva curgerii apei. Nu este o abilitate inerenta naturii noastre de animale sociale. Am zis animale? Oh, iti e sifonata cumva imaginea de fiinta speciala, eventual divina ori de origine extraterestra? Sa fie omul o masinarie biologica sofisticata cu constiinta sau un spirit intrupat temporar pe pamant? Pozitia ta care este si cum o argumentezi? Nu pot intelege de ce nu ne plac animalele decat atunci cand sunt de companie. Referirea la sine prin asocierea cu un animal provoaca urgent reactii virulente. Sa inteleg ca tu antipatizezi animalele? Banuiesc ca le atribui trasaturi nu tocmai onorabile si, totusi, daca privesti in jur, poate si la tine, vei descoperi cimpanzei si gorile la cravata si sacouri jucandu-se cu IPhone-uri. Te avertizez ca urmeaza un articol special despre maimutele cu acces la internet si despre cum omul isi neaga natura biologica, desi nu are vreo ezitare in a o exhiba cu fiecare ocazie, imaginandu-se o fiinta speciala pe aceasta planeta.

Gandirea critica cere efort cognitiv si nu are nicio legatura cu experientele emotionale sublime ale meditatiilor budiste sau rugaciunilor religioase. Nu are nimic din sublimul emotiilor de bliss, dar s-ar putea sa-ti placa, daca apreciezi frumusetea cunoasterii.

Gandirea critica nu este judecata moralizatoare si nici carcoteala. Nu este logoreea, dupa cum nu este nici enuntarea unor teze fara argumente si dovezi. Abilitatea de a gandi critic presupune un demers rational care respecta rigorile argumentatiei logice. Insa, ma indoiesc ca iti mai reaminesti de cursul de logica arid si plictisitor din liceu sau din facultate. Telul gandirii critice este sa ajungi la credinte rezonabile si sa-ti asumi actiuni rezonabile. Cu alte cuvinte, sa examinezi propriile tale (sau ale altora) credinte si opinii, actiuni si comportamente si sa cauti ratiunea pe care se intemeiaza. Iar daca fundamentul lor nu se dovedeste rational atunci sa le revizuiesti, sa renunti la ele sau sa le controlezi cand e posibil. (mai rezisti in fata ecranului?)

Mintea umana e predispusa prin natura ei sa cauta confirmarea credintelor si asteptarilor si chiar sa le protejeze intr-un mod irational, respingand si negand orice fapt sau temei contradictoriu sau selectand doar acele dovezi si argumente in acord cu ceea ce crede, se asteapta, isi doreste. Acest fel al mintii de functionare biasata este deja un fapt (testat empiric in psihologia stiintifica) si de necontestat de nimeni indiferent de credintele sale. Daca te consideri o fiinta rationala, iti vei pune la indoiala propriile perceptii si interpretari in raport cu un eveniment (sau o marturie a cuiva) care-ti poate parea extraordinar sau supranatural.  Iar eu, unul, ma indoiesc de calitatea ta de fiinta rationala, daca nu esti dispus(a) sa-ti examinezi critic propriile credinte, teorii si opinii. Nu am nicio simpatie pentru mintile inchise si dogmatice. Mi se par periculoase nu prin ele insele, ci prin deciziile lor care pot influenta calitatea vietilor multor oameni.

Gandirea critica este un instrument care ne poate proteja de amagire, inselatorie, superstitii, credinte irationale, teorii aberante sau speculatii si decizii de viata proaste. Suntem inclinati in mod natural sa credem si sa ne incredem unii in altii, pentru ca relatiile de incredere stabilite in grupuri ne-au ajutat sa supravietuim si sa ne reproducem. Realitatea si mediul in care traim nu mai sunt cele de acum mii de ani, nici de acum cateva secole. Lumea in care traim fata de cea de acum cateva secole este cu mult mai predictibila, deci si mai ferita de amenintari imprevizibile. Progresele din medicina si cele tehnice ne permit in prezent un trai confortabil la care stramosii nostrii nu foarte indepartati nici macar nu visau. Masina de spalat care-ti ofera timp (poate il pretuiesti!) are mai putin de o suta de ani de cand a aparut si, care nu functiona, evident, ca cea de azi, doar apasand cateva butoane. Tu, care citesti acum, asezat intr-un loc caldut, cu o ceasca de ceai sau de cafea alaturi, esti unul dintre cei 2 miliarde de oameni bogati fata de restul de 5 miliarde saraci. Nu caut sa-ti ridic nivelul culpabilitatii, incerc doar o extindere de perspectiva, astfel incat sa poti aprecia (sper!) circumstantele vietii favorabile in care traim si care nu au nimic de-a face cu vreo interventie divina ori supranaturala, ci cu efectele cumulate ale cunoasterii stiintifice. O cunoastere care a fost transmisa gratie limbajului din generatie in generatie si care ne permite in prezent un trai diferit, de o calitate superioara, de cel al strabunicilor sau al generatiilor de acum mii de ani.

Acest nivel superior in calitatea vietii cotidiene se datoreaza unor oameni care au indraznit sa gandeasca critic in raport cu realitatea, chiar daca au crezut sau nu intr-o zeitate. Geniul sau “duhul” lor e doar o metafora si nu cred ca are legatura cu vreun zeu sau spirit. Cred ca, inspiratia e ca urmare a unui proces laborios de cercetare si nu ca urmare a vreunei interventii binevoitoare de natura divina. Acestor oameni le putem fi recunoscatori pentru confortul din zilele noastre, chiar si pentru faptul banal ca beneficiem de curent electric, fiind suficient sa apesi un buton sau pentru apa curenta sa rotesti un robinet.

Gandirea critica nu poate fi realizata decat de la nivelul ratiunii, eului constient, care cred eu, ca ar fi poate un criteriu prin care putem distinge o fiinta umana de surioarele lui, cimpanzei africani, maimute bonobo si gorile, de care s-a despartit acum 4, 6 milioane de ani. Procentul de material genetic (1,6 la suta) care ne desparte de cimpanzei nu cred ca e tocmai suficient ca sa ne consideram oameni si nici ceea ce simti ca dorinta, preferinta, emotie nu e suficient. Cat priveste constiinta ta, atat de mult trambitata ca fiind o calitate distinctiva pentru oameni, nu o vad ca un criteriu. Se pare ca si alte mamifere dispun de constiinta. Insa pana unde se poate merge cu constiinta in regnul animal e o alta poveste. Asa ca, oare ce-ti mai ramane tie, omule, ca trasatura distinctiva? Parerea mea este ca doar gandirea rationala, constienta, insotita de capacitatea de auto-control, prin care putem evalua, stopa, amana, schimba, anticipa si planifica actiuni, comportamente care ne-ar aduce mai aproape de scopuri (aflate in viitor), ar fi calitatea distinctiva de alte mamifere.