cum poate deveni hiena o buburuza mioritica?

15 December 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate.

Harst! I-ai tras-o, i-ai zis-o acelui nemernic, care ti-a taiat fata, tu fiind un/o participant(a) model (de bunavointa si prudenta) la trafic. Nu doar la volan te manifesti cu instinct, ca sa zic asa. Alte contexte in care te-am observat, in joaca de-a Dumnezeu (crezi ca doar Moreno facea asta?), sau te-ai observat demonstreaza reactiile tale ostile. Cedezi impulsurilor agresive? Nu-ti trebuie prea mult ca sa te aprinzi si sa scoti foc pe nari precum balaurul din povestile cu feti-frumosi. Asa esti tu. Mai navalnica, cum se zice, mai vulcanica, daca vrei sau in termeni usor coafati, esti un temperament coleric. Putem banui ca esti (nu trebuie sa fii psiholog pentru observatia asta) o persoana, intr-o exprimare pedanta, cu o incarcatura peste medie pe factorul de personalitate ostilitate.  Dar nu profilul tau de personalitate ne intereseaza, ci urmatorul lucru:

Ostilitatea ta poate fi “transformata” in altceva? Intreb si eu, e posibila pentru tine o transformare profunda, adica ostilitatea asta sa se transforme in empatie, compasiune ori blandete? Sau, macar poate fi ea redusa, ameliorata pana la un prag suportabil de cei apropiati, beneficiari directi ai manifestarilor intempestive de elan vital (a la Bergson la inceput de sec. XX)? Vai, era sa uit de sublimare! Poate fi ostilitatea sublimata?

Ca sa fiu mai plastic, daca esti asemeni unei hiene (din Serengeti), oare te poti transforma intr-un caine dingo? Poate fi schimbata personalitatea ta? Si daca da, in ce masura? Daca mergi la un seminar de transformare personala cu efect pro-fund, personalitatea ta se poate schimba? Daca luam hiena din Serengeti si o antrenam in meditatia compasiunii cu ajutorul unui calugar tibetan (unui Rinpoche), crezi ca va deveni ea un caine domestic de paza? Poate hiena noastra dobandi mai multa blandete (aspect aflat, zice-se, pe umbra, in termenii fanteziei jungiene) in loc de agresivitate? Sa o luam si vitavercea… Daca tu esti o persoana blanda, pacifista, un miel al Domnului, care propune negocieri indiferent de natura conflictului (chiar si cand e amenintata direct), ce crezi: Participand la seminarii de dezvoltare (trans)personala, te poti “transforma” intr-o persoana combativa?

Crezi ca e suficient doar sa vrei, ca sa te poti schimba? De cate ori nu ti s-a intamplat sa zici, sa-ti promiti sau sa promiti cuiva “de maine ma schimb” sau de maine fac sport, tin dieta, fac exercitii ca sa scap de “cocoasa” frontala, nu mai beau, nu mai fumez, voi fi un om mai grijuliu, mai binevoitor, mi-am promis sa-mi pastrez calmul si sa nu ma enervez urgent, sa nu ma mai exprim vulgar si altele din acelasi film?

Multi dintre noi isi doresc schimbari. Putini stiu ce au de facut (deoarece sunt obsedati de aplicatiile de pe smartphone) si mai putini dintre acestia vor face ceva. Nenumarati coachi si terapeuti trambiteaza tranformarea personala (precum politicienii o viata cu lapte si miere) pentru atingerea succesului, oferind tot felul de “tehnologii” transformationale cu vizualizari creative, meditatii, analize profunde si planuri pana la delir! Tin ei cont de limitele realitatii fizice si sociale? Viseaza, probabil impulsionati de conceptul de self-actualisation – mostenire de la A. Maslow (sau de perspectiva castigurilor usoare) la oamenii victorieni (bine antrenati in efort voluntar) care nu sunt cei din epoca moderna, atat de bine “sprijiniti” si “consumati” de tehnologie. Acestia nu sunt deprinsi cu efortul tipic celor din perioada victoriana. Noi cei de azi suntem lenesi. S-ar putea sa ma insel, dar eu declar ca omul din secolul XXI este un lenes, daca-l comparam cu cel din oricare etapa istorica. Tehnologia ne scuteste de mult, mult efort si timp consumat. Doar daca luam masina de spalat ca exemplu si aflam cu usurinta cum ne ofera timp si energie pe care in trecut le consumam doar cu spalatul hainelor. Cautam sa ne fie orice cat mai comod, cat mai la indemana, cat mai facil. Functionam dupa un principiu sanatos de altfel, eforturi/costuri minime cu efecte/beneficii maxime. Dar ma tem ca e interpretat prost. Da-mi voie sa te luminez. Ca sa-ti permiti luxul (da, e un lux) de a investi eforturi minime si obtine beneficii maxime, cred eu, ca e necesar sa experimentezi si sa-ti extinzi cunoasterea indiferent de zona (ocupatie, divertisment, cuplu, afaceri, creatie, relatii sociale) in care functionezi. Unii (ma tem ca multi) care beneficiaza de acest timp si energie (surplus oferit de tehnologie) il irosesc ori il consuma defectuos. Altfel spus, unii dintre noi, fie isi irosesc timpul si energia, deoarece nu stiu ce sa faca cu ele, fie le consuma si se lamenteaza ca n-au, deoarece nu stiu cum pot functiona structurat, nu stiu sa-si prioritizeze sarcinile si obiectivele, nu-si cunosc dorintele ori fantazeaza la scopuri marete aflate dincolo de posibilitatile lor.

Crede-ma, aproape cu to(n)tii am trai mult mai fericiti sau macar mai impliniti, daca aiurelile legate de transformari personale ar fi reale si ar presupune doar participarea la ateliere dedicate conduse de nu-s ce maestri, guru, traineri care se prezinta doldora de titluri si certificari dintre cele mai abramburistice, dar absenti cu desavarsire din realitatea sociala (uneori si fizica!). Impresia mea e ca aproape toti aceia care nu si-au gasit (in viata asta, corect?) ceva mai bun de facut, refuzand efortul consecvent, cred ca o buna ocazie o reprezinta practica de coaching/consiliere/psihoterapie de parca ocupatia asta ii scuteste de eforturi (de investitii odata achizitionata “hartia”). Prietene, de ce crezi ca astfel de servicii costa scump, asa in general, in lumea larga? Crezi ca are legatura cu lipsa de efort, cu comoditatea unui fotoliu (sa nu zic, “scaun” la cap, daca-l ai!)? Ca sunt unii care cer scump, doar ca sa-si compenseze golurile de cunoastere sau chiriile exorbitante (avand spatii fasonate) este o alta problema. Desi, daca dumnealui e constient de vidul existential (pan’ la asta, mai bine studiezi niste psihologie generala) in cunoasterea teoretica, e un lucru bun. E un inceput. Nu cu acestia am ceva, ci cu aceia vanitosi in spectacolul (expert!) pe care-l ofera. Oare cand a deschis ultima data acel textbook de introducere in psihologie (care are in jur de 800 de pagini)? (In situatia in care dispune macar de un Atkinson). Nu de altceva, dar macar pentru umplerea vidului ce transpare din argumentele dumnealor, odata chestionati in privinta definitiilor cu care opereaza organul mental. Cat despre celelalte manuale pentru avansati, ca sa nu te surmenezi intre doua sedinte de terapie(coaching) inainte de sarbatori, mai ales ca nu cade bine in post, don’t even try it! Could be painful! Dar sa nu ne ambalam in zadar. Oricine poate si are dreptul sa emita sunete pe teme de psihologie. Asta pentru ca psihologia este (pseudo)stiinta tuturor, la ea se pricepe orisicine chiar mai bine decat tine. Iar o licenta combinata cu un “pedigree”, finalizata cu PhD te avanseaza la nivel de expert cu atat mai mult daca adaugi niste “dezvoltari” si “comunicari nonviolente” la pachet cu trucuri nlp, reiki, theta healing, quantum touch si altele din aceiasi serie.

Unii viseaza si din ignoranta si, cateodata, infatuare atrag si pe altii in visele lor utopice, bazate pe nimic (doar marturii si dovezi inspirationale, iar in cazuri mai grozave, studii de caz, deoarece “meseriasii” nu stiu ori evita RCT-urile), doar pe povesti de adormit copii in care mos Craciun este inlocuit cu elemente esoterice inspirate din epifaniile vreunui individ (sau vreunei traditii oculte) sau din teoriile intuitive din psihologia populara vehiculate ne-critic si mediatizate senzational. Din cand in cand, cate un maestru (coach) entuziasmat frenetic plecat sau sosit dintr-un loc exotic (uneori, o mansarda sau un demisol din vecinatate) “incarcat” spiritual cu propriile fantasmagorii isi face propunerea sustinuta de testimoniale cu cresteri uimitoare in stima de sine, in incredere, in succes si in orice potrivit oricui. Asa ca, pana data viitoare, la urmatoarea lansare de bazaconii psiho-spirituale, ia zi, maestre: Poate deveni hiena din Serengeti o buburuza mioritica?


Tags: ,

Comments are closed here.