Cu scaun la cap (si stand in cap)

14 January 2014 | By Seramis Sas | Filed in: Credinte irationale, mituri, intuitii si teorii neverificate, Mindfulness Skills.

In marea parte a timpului, avioanele de linie zboara pe autopilot (sper ca nu citesti pe pilot automat). Un computer primeste informatii de la senzori despre starea avionului, cum ar fi altitudinea si directia de zbor, si compara aceste informatii cu altitudinea si directia initial stabilite, operand corectiile necesare in pofida variatiilor de curenti de aer care tind sa devieze avionul.

Daca autopilotul face toate aceste manevre, la ce bun sa avem piloti? Pentru situatiile imprevizibile cand trebuie luate rapid decizii. Acesta ar fi o categorie de situatii pentru care autopilotul nu este suficient de flexibil incat sa decida cu rapiditate (nu dispune de algoritmii necesari). Sigur, deoarece nu este (desen) animat! Nu are constiinta si nici inteligenta si, nici macar, energie vitala. Nu m-as mira daca la un moment dat in viitor, vei afla de asemenea computere (echipate cu constiinta si care iti vor parea vii), desi ma tem ca nu vei fi in viata.

Revenind, daca autopilotul este in starea off, pilotul are control direct pe diferite sisteme aerodinamice si isi foloseste computerul dintre urechi si alti algoritmi decat autopilotul pentru controlul avionului.

In mod similar, creierul uman poate prelua controlul muschilor de la coloana vertebrala. Cand face asta, actiunile care urmeaza sunt mult mai complexe si implica planificare, cunoastere, abilitatea de adaptare continua in functie de circumstante schimbatoare. In acest punct, tu esti dincolo de zona comportamentelor automate.

Circuitul neural din sira spinarii produce un set de oscilatii coordonate (central pattern generator) care face ca cele patru membre sa se miste alternativ, mentinand echilibrul si directia deplasarii. Nu ai nevoie de cap! Mai precis, de lobul frontal. Acest generator de locomotie poate produce miscarea alternativa si coordonata a celor patru membre. Nu inseamna ca poti renunta la cap, desi in privinta locomotiei te poti descurca fara el.

Creierul, mai precis, lobul frontal este necesar in luarea decizii de miscare si directie. Pentru ca nu traim pe o banda de miscare, e necesar ca creierul sa decida daca (sau nu) sa se miste si ce fel de miscare sa foloseasca (rotatie, salt, rasucire, aplecare inainte, in spate…). Miscarile si pasii organizate in secvente complexe, care pot fi variate in functie de circumstante, nu sunt initial programate in creier. Toate acestea au nevoie de participarea intensa a lobului frontal in stransa conexiune cu cortexul cingulat (implicat in monitorizare si corectie).

In plan psihologic, proiectia si planificarea unor secvente complexe de pasi si miscari, urmate de executia acestora implica o coordonare sofisticata de la nivelul cortexului prefrontal, premotor si motor in stransa colaborare cu cingulatul anterior (plus alte niveluri subcorticale) insotite de o intensa activitate a sistemului vestibular. Cu cat este mai sofisticata o secventa de miscari si pasi cu atat s-ar putea sa gasim, daca ne-am uita la imaginile oferite de un fMRI, o activitate mai intensa in aceste regiuni corticale si, deci, un antrenament intens al unor functii executive asociate (ex: flexibilitate, planificare si secventializare, decizie si monitorizare, autocontrol si atentia selectiva).  Din pacate, nu putem vedea toate astea, deoarece in dispozitivul fMRI indivul nu poate executa miscari complexe din cele patru membre plus trunchi si cap.

Neuronii din aceste arii corticale se pun pe treaba cand sunt solicitati prin secvente complexe de pasi si miscari. Ne vom intreba, desigur, unde putem gasi, daca nu cumva inventa, algoritmi sofisticati de miscare? In statul pe canapea sau la birou?

 In orice sport sau activitate fizica care solicita un nivel inalt de coordonare, control voluntar si atentie focalizata, planificare si decizie. Sa-ti listez cateva din ele, incepand in ordinea preferintelor: artele martiale,gimnastica yoga, dansuri (nu orice fel), gimnastica sportiva, tai chi, qi-gong si, probabil, inotul. Dupa cum vezi, se pare ca oamenii au fost (si sunt) deosebit de creativi in a inventa sisteme de miscare sofisticata. Alergarea, ciclismul, plimbarea si alte tipuri simple de pasi si miscari, desi antreneaza fitness-ul cardiorespirator si daca le practici e lucru bun (celulele tale fiind fericite!), nu cred ca sunt stimulative semnificativ pentru functiile executive.

Dintre toate acestea, prefer gimnastica yoga ca tip de activitate fizica in baza suportului empiric enuntat succint mai sus. Accentuez termenul de gimnastica in scopul diferentierii de traditia hinduista sau spiritualista (genul New Age) in contextul careia tehnica de postura (iata un exemplu aici) ar fi un instrument de purificare si elevare spirituala. Pentru o minte moderna (nondualista), actualizata la gandirea stiintifica (probabil, un zeitgeist; pretentios?), explicatiile oferite de gurusi din spatele practicii yoga (si atentiei mindfulness) sunt fantezii si, nu de putine ori, deliruri. Aceste explicatii abracadabrante, cu canale si roti energetice (daca intrebi ce este energia, vei afla tot felul de raspunsuri comice), pe care unii (alesi) le percep vizual, activate si purificate prin tehnica de postura (gimnastica yoga), fac parte dintr-o cultura invechita, create de minti cu o istorie de doua mii de ani (si mai bine, daca ne amintim de baiatul acela, un print sau asa ceva).

Vreau sa-ti comunic ca merita sa renunti la preconceptia ta vizavi de practica yoga, daca o ai, prin care asociezi gimnastica yoga (tehnica de postura) cu explicatiile fanteziste mistice sau religioase.( Sigur, majoritatea (pe la noi) ofera yoga in acest context.) Sunt doua lucruri distincte, iar ceea ce gurusii din vechime nu intelegeau si isi elaborau propriile lor povesti (cu energii subtile precum sarpele kundalini), in care multi concetateni inca mai cred (nu ma mira, cand unii merg sa se inchine la o gramada de oase), este astazi relativ inteles si formulat intr-o paradigma realista pe baze obiective.

Si, crede-ma, nu am nimic cu acei gurusi, care au creat si diversificat sistemul de gimnastica yoga si si-au explicat o serie de efecte terapeutice prin propriul lor film (in tunelul lor de realitate), deoarece beneficiaza din partea mea (oricat de arogant iti suna in cap! Mai exact, unde?) de clementa. In aceste vremuri cand cu un clic ai acces la informatie stiintifica, nu poti crede (decat din prostie sau naivitate? Sau, combinatie de ambele ori ghinion? Poate doar “a bad karma”.) in acele teorii formulate in preistoria civilizatiei umane si transmise cultural si transversal, ptiu, transcendental pentru unii mai subtirei la cortexul prefrontal dorsolateral.

Fara artefactele culturale tipice (ex: teoria karmei, energiile subtile, canale si chackre energetice, purificarea spirituala), gimnastica yoga este un sistem de activitate fizica complexa cu efecte (psiho)terapeutice reale in conditiile unei instruiri adecvate. De exemplu, o instruire oferita de o persoana evoluata spiritual, care nu stie ce este o forta, dar care stie ca tadasana pose se adreseaza primei chackre si ca poti medita pe sunetul “lam” daca vrei o reechilibrare energetica la acest nivel; zic bine, prietene?). Pardon, era vorba de o persoana care cunoaste traseul nervului vag, care chiar exista in mod real si nu iluzoriu, ca in fantezia bogata a unora, precum chackrele si nadis.

Mi-ar placea ca intelegerea si aplicarea acestui tip de gimnastica in diferite problematici de sanatate sau optimizare personala (in care analizele nesfarsite nu fac nici cat o ceapa degerata!) sa depaseasca limitele preconceptiilor (o alta ar fi stereotipul de gen, cum ar fi femeile fac yoga, iar barbatii fotbal).

Te avertizez, ne-fiind victima acestor preconceptii, ca te poti astepta, in cazul in care risti o inscriere la ABC mindfulness (2014; va dura intreg anul in mai multe etape), la doze usoare de tortura placuta (zic eu) cu o serie de tehnici de postura, la care am acces aproape zilnic ca urmare a unor fapte bune din vieti anterioare(Shiva e ingaduitor cu mine).

Deoarece simt cum vibratiile mi-au coborat cateva niveluri pe sira spinarii, exprimand aceste idei de factura materialista, ma opresc acum si urmeaza sa ma asez in cap (sirsasana pentru “meseriasi”) in speranta unei flecareli spirituale, ptiu, elevari spirituale de culoare violet.


Tags: ,

Comments are closed here.