cu niste ani in urma am fost un mistic…

Cu niste ani in urma am fost un mistic. Am studiat chakrele si purificarea lor. Am meditat, am facut niște yoga, m-am chinuit să-mi văd aura, am baut apa purificata prin ganduri pozitive, am imbratisat copacii, am ”dialogat” cu ghidul meu spiritual, am conversat cu D-zeu, mi-am interpretat visele, m-am (psih)analizat pe toate părțile si fațetele, mi-am prelucrat relatiile cu parintii, cu antecesorii si scenariile de viata, mi-am ghicit in stele (faceam astrograme), in palma, in iriși, in scris, căutându-mi misiunea in viața.

Deși, uneori, m-am simțit bine, nimic din toate astea nu mi-au adus beneficiile promise. Firele din ghemul vietii mele refuzau sa se descalceasca.  Mintea continua sa-mi ramana contorsionata si cețoasă. Nici măcar la un singur lucru nu mi-au fost de ajutor. Să renunț la fumatul de țigări. Să mă disciplinez. Să-mi definesc un scop. Să-mi definesc unele valori. Să cred in mine. Să-mi duc viața mai conștient. Să-mi reduc din agitația mentală continuă. Să-mi limpezesc mintea. Să-mi scad anxietatea. Sa-mi aleg un drum si sa ma dedic acestuia. Per ansamblu, să duc o viață decentă care să merite a fi trăită cu bune și rele. Nimic.

In toata aceasta vreme m-am blamat si criticat. Mă frământam si mă ponegream pentru eforturile mele insuficiente. Aveam o karma grea, se pare. Multe lecții erau neinvățate. Eram orgolios sau am fost un imberb și meritam suferința. Trebuia sa-mi duc crucea. Dar, sigur, cu speranta ca drumul va lua intorsaturile dorite.

Bullshit, bullshit, bullshit…   

Pentru mine, bullshit-ul n-a functionat. Pentru tine (ori un cunoscut din cercul tău social) s-ar putea să functioneze. Sau să crezi că functionează?! Oricum, dacă pentru tine (sau un apropiat al tau) functioneaza realmente, inseamna ca viata ta (sau a lui) e buna, adica iti cultivi un stil de viata sanatos, conform unei conceptii coerente vizavi de corp/sine, viață și lume, iti propui scopuri valoroase spre care te indrepti cu entuziasm. E un caz in care, ”rahatul” nu face parte din meniul tău (ori al dumnealui) indiferent de convingerile spirituale ori religioase.

Filosofia bullshit numită, uneori, ”spiritualitate” are incoerență și impiedica ”inflorirea”, deși are și unele atuuri. E drept, neesențiale sau fără valoare practică. Spre exemplu, să permiți curgerea realității (”go with the flow”). E un principiu de acceptare, de non-acțiune, care sună pacifist și relaxant. Odată ce-l pui la lucru intr-un context specific, ajungi precum imparatul gol. Să-ți ilustrez. Ești femeie, iar partenerul tău e ispitit de o tânără apetisantă de la serviciu, care tot găseste pretexte să converseze cu dumnealui (e o tipă creativă). Tu, partenera lui, vei lasa lucrurile la voia intamplarii (directionată de hormoni)?

Sunt răutăcios. E limpede că nu mi-am integrat istoria din prima (sau a doua) parte a vieții. Imi recomanzi un psiholog bun (orice ar insemna ”bun”)? Unul care ghicește in astrograme și pete de cerneală?

Intre timp am regurgitat filosofia bullshit. Nu si gândirea magică. Ar fi nițel imposibil. Am imbratisat o filosofie care permite indoiala si dovezile si care-mi permite autonomia. Nu ma inchin la zei si nici nu cred intr-o constiinta cosmica universala. Nu ma inchin nici la oameni si nici la teoriile lor numite dogme, doctrine sau ideologii.

Cred intr-un Univers, daca ar fi sa-l personific, mai degraba indiferent si injust. Cred intr-un Univers care nu face favoruri pe criterii mistico-religioase. El, Universul, te-a oferit pe tine (si pe mine) din milioanele de combinații genetice. Ai castigat lozul cel mare. De aceea cred ca Viața și oamenii au multe de oferit. Nu putem sti de dinainte ce combinatii face in curgerea ei. Vom fi luati prin surprindere, iar surprizele nu vor mereu placute. Dar si invers. E mai putin important. Contează cum ne descurcăm cu ele in așa fel incat sa permitem vietii să curgă in timp ce ne simtim (relativ) impăcați si, câteodată, fericiți. 

Pentru că necesită eforturi, deliberare si alegeri, nu e o filosofie confortabila, dar cine zice ca trebuie sa fie, deoarece nu promite nimic, daca fac cutare si cutare lucru valoros dupa cum promit religiile (de ex, să mă inchin de trei ori prin preajma bisericilor sau să vorbesc cu un mic tablou numit icoană ca să mă vindec de afte). Așa că, nu mă leg de nimic definitiv sau irevocabil. Am preferințe, speranțe, aspirații și imi place sa cred intr-o idee după o oareșce deliberare (când consider că am suficiente dovezi de incredere).

De ce? Deoarece functionează. Ideile bazate pe dovezi (având de-a face cu știința) tind să produca rezultatele scontate. Uneori si cele in urma unor intuitii, desi asta vine cu riscuri mai mari. Atunci când trimit un email, el ajunge la persoana din adresa. Nu aiurea. Asta e linistitor. Mă aștept ca persoana respectiva să-mi raspundă (dacă decide asta). Ea nu-mi va da un raspuns la email, daca nu-l primește, după cum se intampla cu rugile trimise zeilor. Poate rugăciunea ta n-ajunge nicăieri? De aceea, nu primești răspunsuri? Stiu. Oamenii credincioși primesc răspunsuri. Intr-adevăr, nu neapărat in cuvinte, ci in semne divine. De aceea, sunt fascinat de creierul uman si de cum vrăjește realitatea.

Oamenii sunt vrajiți și trăiesc prinși intr-o broderie magică precum peștii în plasele de pescuit. La această broderie contribuie din plin o disciplină numită marketing care exploatează vulnerabilitatile evolutioniste ale creierului uman.

Fiecare e parte inextricabilă unei țesături magice suprapusă peste realitatea fizica. E valabil si pentru sceptici si solipsiști. Chiar si tu, probabil un cititor care gandește inteligent, ești prins in țesătură. Nimeni nu poate fugi de sau elibera din ea (precum Neo in celebrul film Matrix). Lumea in care conviețuim e infinit mai provocatoare decât matrix-ul lui Neo. Nu permite eliberarea de ea, mai putin in cazul optarii pentru exitus. Deși daca optezi pentru, te asigur că nu ajungi nicăieri. Sunt destul de sigur că nu există o lume dincolo sau o viață de apoi.

Provocarea vieții e să trăiești aici, in această lume magică, care îți oferă prilejul prin oamenii intalniți (unii in carne si oase, altii din hartie si cerneala) să conștientizezi iluzia… și atât? Ihm, dacă ai umor, vei râde in hohote sau macar zâmbi. Urmând, desigur, să-ți vezi de ale tale, adica de ceea ce alegi să conteze pentru tine. Si merită, zic eu, să faci alegerea. Trăim pentru prima și ultima oară. Iar timpul nu ne așteaptă.