cand libertatea devine un “modus vivendi”

Esti azvarlit in existenta sau existenta precede esenta (expresia lui Sartre). Din perspectiva existentialismului ateu traiesti intr-o lume absurda, care nu se indreapta nicaieri si care nu are la comanda pe nimeni. Desi, doctrinele religioase si cele spirituale postuleaza existenta imuabila a ceva sau cineva aflat la tabloul de comanda al universului si, deci, al destinului umanitatii.

Aruncat fiind in aceasta realitate libertatea ta poate fi absoluta. Din aceasta libertate poti sa devii autorul propriei povesti de viata. Existenta ta poate capata un sens oferit de tine din asumarea acestei libertati. Viata ta poate deveni astfel autentica, deoarece TU esti simultan autorul si personajul. Te definesti ca identitate si iti conturezi existenta prin alegerile tale sau prin felul tau de a raspunde realitatii (devii o esenta, care, dupa caz, e mai moale sau mai tare) .

Spre exemplu, asumata fiind aceasta libertate, nu exista cineva care sa-ti dicteze, sa-ti ordone, sa-ti comande. Nu exista nimeni care dispune de aceasta autoritate asupra ta. Poate vrei sa spui ca tu il investesti cu autoritate (ai ales)? Experienta investirii acelui om cu autoritate asupra ta iti apartine. Bine, poate altii l-au investit. Dar tu procedezi la randul tau asemeni celorlalti. Daca iti asumi asta, esti responsabil pentru consecintele din relatia voastra (cum ar fi atitudinea ta submisiva care te face sa suferi) si renunti la propria-ti victimizare. In schimb poti alege (iti exerciti libertatea) in mod constient sa investesti, pe o baza legitima si rationala (de ex, poti invata ceva de la acel om), pe cineva cu autoritate. In plan religios, multi oameni investesc cu autoritate suprema (absoluta) un ceva pe care-l numesc divin si in consecinta se conformeaza unor exigente promovate de reprezentantii de pe pamant al ceva-ului divin din ceruri. Cred ca este confortabil pentru ei, intrucat daca ceva nu merge bine, pot cu usurinta pasa vina la, dupa caz, diavol, energii demonice, karma sau isi pot blama propria persoana, familie (evident, impinse la pacate de aceleasi entitati rauvoitoare).

Pentru tine ca om libertatea este un spatiu al posibilitatilor din care poti alege. Acest spatiu al posibilitatilor este insa limitat de realitatea fizica prezenta si, adesea, de cea psihologica, interioara si sociala (ca in exemplul de mai sus), atunci cand posibilitatea ar urma sa se actualizeze in realitatea materiala. Nu pot alege sa ma teleportez, desi, uneori, mi-ar fi de folos. Este o posibilitate la care pot visa (la nivelul gandirii magice), dar pe care n-o pot actualiza sau concretiza in realitatea materiala oricat de intens as medita (un motiv pentru care urmaresc cateodata serialul SF Star Trek). Desi, suferi in raport cu atitudinea tiranica a sefului tau, nu poti alege sa renunti la job, avand un credit de platit. Asta nu inseamna ca nu dispui de libertate. Poti alege sa renunti la job in orice moment. N-o faci nu pentru ca nu ai libertate, ci pentru ca te temi de consecinte. Daca descoperi o strategie prin care poti suporta consecintele, vei alege, poate, sa renunti la job, de fapt, la suferinta.

Sau, esti intr-o relatie de cuplu care nu functioneaza. Insatisfactia ta nu este de ieri ori alaltaieri, ci dureaza de ceva vreme si, desi, ai incercat cateva metode ca sa o faci sa mearga, nu s-a intamplat nimic. Esti liber(a) sa pleci din aceasta relatie. Poti alege s-o inchei si sa incerci o altfel de relatie cu altcineva. Tu, poate, nu-ti exerciti aceasta libertate (nu ti-o asumi) pentru ca nu stii sau, si nu poti (psihologic) suporta o perioada de singuratate (probabil, unul din motive). Libertatea ta de alegere exista, dar nu ti-o asumi, adica alegi implicit sa continui relatia si sa experimentezi insatisfactia si suferinta. Tu esti responsabila pentru experienta ta, nu partenerul tau, guvernul sau gerul de afara.

Nu te pripi cu concluziile, realitatea sociala e un set de conventii si norme inventate de oameni, motiv pentru care limitarile ei pot fi incalcate, daca alegi asta, suportand si gestionand inteligent, consecintele. In schimb realitatea fizica este pentru tine asa cum e oceanul pentru un peste. Peste fiind, nu poti iesi pe mal si face plaja, dar te poti multumi cu tumbele pe deasupra apei.

In sensul existentialismului ateu libertatea de alegere a unui om este limitata doar de realitatea fizica a momentului prezent. Nu poti opri ninsoarea abundenta. Nu poti controla vremea, insa poti alege sa raspunzi realitatii de afara intr-un anume fel. Iti poti lua haine groase, fes si fular si iesi sa-ti plimbi cainele. La fel de bine poti alege sa ramai in casa, sa contempli ninsoarea si meditezi asupra libertatii sau sa-l urmaresti la tv pe primul ministru in exercitarea libertatii de alegere (oare?) dand la lopata.

Sa continuam cu un alt exemplu. Esti pe o alee intunecoasa si te trezesti cu un hot care te ameninta cu cutitul. Dealul e de la sine inteles: viata ta in schimbul banilor. In aceasta situatie, esti un om liber? Ai libertatea de a alege? Cine e responsabil pentru faptul ca hotul isi primeste banii (lantisorul si ceasul tau)? Ei, bine, TU. Alegi sa faci asta, deoarece te temi ca-ti vei pierde viata (consecinta alegerii) in cazul in care te decizi pentru varianta confruntarii. Chiar si in acest caz extrem esti libera sa alegi. De aceea, din perspectiva existentialista iti asumi decizia si esti reponsabila pentru pierderea banilor (consecinta). In ceea ce-l priveste pe hot, el este responsabil de comportamentul sau amenintator si de eventualele consecinte (cum ar fi sa si-o ia pe coaja pentru ca te pricepi la rasucit si smucit de articulatii).

Libertate inseamna sa poti alege. Desi iti poate parea paradoxal, dispui de aceasta libertate in fiecare moment, dar este dificil (pentru multi dintre noi aproape imposibil) de dus sau in termeni mai pretentiosi se cheama asumarea libertatii. Si stii de ce? Din cel putin doua motive:

Primul este ca putini sunt cei care o inteleg. Nimeni nu-si poate asuma ceva ce nu poate intelege.

Doi, nu mai exista vinovati, adica nu mai ai, prietene, unde sa arati cu degetul; nu mai poti arata nici macar catre tine. Si, cred ca mai avem un motiv: asumarea libertatii presupune curaj. Iar acest tip de curaj imi pare a fi mai ceva decat curajul de a intra intr-o cusca cu lei (insa poti alege sa privesti de dincolo de gratii!).