anomalia care cerne grâul de neghină

Deloc interesant pentru o parte din cititorii mei e că scriu uneori despre politică și politicieni. Pe de-o parte, îmi place să caut explicații ori descrieri în baza psihologiei sociale, iar pe de alta, nu pot rămâne fără reacție având în vizor ”Anomalia” din ultimii doi ani.

Efectele ”Anomaliei” pot fi ”văzute” în rezultatele unui recent sondaj de opinie. Aparține INSCOP și a fost realizat de o echipă aflată în teren în baza unei metodologii cu un grad înalt de validitate (pe model american). Datele sunt mai de încredere atunci când sunt obținute din chestionarea face-to-face comparativ cu unele obținute telefonic. Iar scala de intensitate folosită face ca datele obținute să fie precise sau discriminatorii comparativ cu chestionarea fără scală. Nu reiau aici rezultatele, deoarece poți să le studiezi pe site-ul lor.

Privind la date, putem vedea că PNL și PSD sunt (aproape) umăr la umăr în preferințele noastre. Urmează la o diferență de aproximativ zece procente ALIANȚA 2020 (USR-PLUS). Asta-i vestea dătătoare de speranță. Partidul lui Dragnea, fiind luat pe persoană fizică, devine tot mai mărunt în procentele electorale comparativ cu anul 2016. Motivul principal? E evident pentru oricine are un dram de minte liberă. Liderul și asociații lui, aceia cu iepuri după ei, se căznesc de doi ani să ne convingă că lucrează pentru popor și îndreaptă abuzurile din Justiție.Nu mă pot obișnui cu această anomalie și perplexitatea ce mă cuprinde.

În același timp, crește promițător în preferințe alianța USR-PLUS. Iar asta-i vestea bună, deoarece putem găsi aici o mare concentrație de politicieni dintr-o nouă specie. E una care ne-ar putea aduce avantaje politice și sociale spre deosebire de cealaltă, retrogradă și perfidă, cu unele specimene sinistre, de-mi vine s-o iau la sănătoasa.

Mai comentează unii că PNL e același drac cu PSDragnea. Nu este și diferența din capul listei o reprezintă apelul la insulte, calomnii și violență fizică. Gazetarul (după cum preferă) Cristian Tudor Popescu scria într-un articol din Republica (sau discuta la o emisiune pe Digi24?) că PSD este o organizație capabilă de violență fizică și că orientarea ei pro-europeană e inexistentă. Spre deosebire, PNL are o orientare pro-europeană și nu recurge la violență. Dovada o reprezintă istoria celor treizeci de ani și faptele din prezent.

Ca să comentez și într-o notă pesimistă, mă declar nemulțumit de procentele pe care încă le mai obțin partidele lui Dragnea și Tăriceanu și mă îngrijorează procentele concetățenilor care nu sunt hotărâți sau interesați de opțiunile lor politice. Cu cât sunt mai multe procente de indeciși sau neinteresați, cu atât rămâne mai mult spațiu pentru posibile fraude electorale. Măi dragă, dacă până și morții au ieșit la vot, ce să mai comentăm despre cei vii?! (dosarul Referendum).

Să fie tot inerție? Tot inerție socială, mai ales, că asistăm la o propagandă fără precedent. Spre exemplu, vreo treizeci de conturi false și grupuri care distribuiau mesaje mincinoase și știri false pro PSD au fost închise de către Facebook. Îmi imaginez că fără o propagandă extinsă prin toate mijloacele, mai rămâneau zece procente de rătăciți.

Un om cu scaun la cap și care trăiește conectat la realitățile sociale din țara lui, își schimbă opțiunea politică după doi ani de calamități și inepții la foc automat. Anomalia e strigătoare la cer. Da, strigă după noi și noi politicieni. Strigă după unii care să aibă mintea acasă și care să fie capabili de a pune alături de propriile interese pe cele ale oamenilor pe care-i reprezintă. Anomalia contribuie la selecția lor.