“ajuta-ma sa mor!”

Imagineaza-ti, te rog, urmatorul scenariu. (Atentie! Poate provoca spaima in sufletelele fragile. Iar la spiritele “mai evoluate” poate creste anxietatea!)

“Esti bolnav si nu exista tratament si nici speranta de a te insanatosi. Suferi in fiecare zi si viata ta a devenit o povara pentru tine, dar si pentru cei apropiati. Traiesti ca un fel de vierme. Te tarasti de pe o zi pe alta. Nu poti face aproape nimic de unul singur, fara ajutor. Ai nevoie de sprijinul cuiva, de asistenta unei persoane. Esti neputincios/neputincioasa si te-ai saturat de mizeria de viata pe care o traiesti. Iti doresti sa mori. Totusi, traiesti. Unica ta dorinta este sa mori, sa scapi de viata asta de vierme, sa scapi de povara existentei ce apasa pe umerii tai, dar si pe ai celor din jur. Vrei doar sa inchizi ochii si sa respiri pentru ultima oara, fara sa speri la o viata de apoi, la un paradis, o lume astrala sau la orice altceva din seria promisiunilor spirituale si religioase. Nu conteaza si nici nu te intereseaza. Tot ce vrei in prezent este sa mori si asta iti pare cea mai buna alegere pe care o poti face. Doar ca, spre disperarea ta, n-o poti pune in aplicare (din motive obiective, ce nu depind de tine) de unul singur. Asa ca, pentru ca ai un prieten “de-o viata”, ceri sprijinul lui. Te-ai hotarat sa mori si ceri ajutorul acestui prieten apropiat ca sa poti muri, precizandu-i dinainte ca el sa pastreze discretia. “

Ce nebunie! N-ai cere in veci asa ceva! Sa inteleg ca preferi sa iti traiesti viata in suferinta? Viata ta nu-ti apartine? Iti e data de… Sus sau de Jos (dintr-un loc paralel oricum) de o forta superioara (sau fiinta divina)?

Acum, te rog sa te muti cu mintea (nu cu picioarele) in perspectiva prietenului si sa-ti raspunzi la cateva intrebari (ca pentru Mos Craciun, un renumit “ganditor critic” si psihopat; insensibil la milioane de copii care s-au nascut din nefericire in zone geografice indiferente mosului pe criterii religioase!). Poti face asta in “forul tau launtric” (daca ai!) sau chiar poti aranja un debate cu prietenii (pentru viitorul imprevizibil! Hi, hi, hi!). Asadar: Cum judeci aceasta cerere de ajutor? Ti se pare intemeiata ori nu? Il vei ajuta? Daca da, pe ce temeiuri (psihologice si morale!) ii vei oferi ajutorul? Daca nu, adica refuzi sa-l ajuti, din ce motive? Ce te face (dintr-o perspectiva morala) sa refuzi un astfel de ajutor?

Explicatiile tale, daca iei in serios dilema de mai sus, vor veni aproape cu certitudine de pe nivelul psihologic. Da, si cred ca, ar fi simpatic sa le examinam si sa aflam niscaiva dorinte si frici secrete, aproape sigur, cu radacini in relatiile cu mama si tata (dogma, frate, nu te lasa sa gandesti liber!). Insa, poti merge mai in profunzime (sau poti urca, depinde de perspectiva) de acest nivel. Nu, nu in inconstientul freudian, jungian, familial si nici in chackre sau corpuri eterice! Poti urca (transcende!) la nivelul constiintei morale. Ce valori morale ghideaza decizia ta fie intr-un sens, fie in altul? Si, daca le-ai descoperit (mare minune, Doamne, tu care le stii pe toate!), de unde le ai? Sunt alese de tine sau “plantate” de altii (parinti, profesori, asteptari sociale)?