aghiuta

29 July 2013 | By Seramis Sas | Filed in: Dezvoltare personală / Educație.

Hait! (nu Haidt! J) Mi l-a bagat pe dracu’ in casa, mi l-a insinuat in sufletul serafic, mai precis, deasupra deltoizilor si in extensie trapezoidala (corpul astral, fireste). Cine, ce? Profesorul de Psihologie, Adrian Nuta, m-a dat in flagrant, amenintand cohortele de cititori cu retragerea dintr-un univers al iubirii neconditionate si efectuarea unui salt cuantic intr-un univers (normal) unde oamenii platesc (de obicei) pentru lucrurile (cu adevarat) valoroase.

Acelasi domn, Aghiuta ,pe numele de cod, maestrul unei psihologii ce (ne) creeaza migrene, deoarece presupune logica, gandire critica si, cateodata, rationamente matematice, a contribuit decisiv, as zice, la sanatatea plamanilor mei.

Evenimentul a avut loc in toamna-iarna anului trecut. (Now, I’m clean.). Iti marturisesc ca am fost amagit de dumnealui. Dar bine mi-a fost, caci asta inseamna sa te prinzi de motivatiile absconse ale omului. Iata-ma, in prezent, curat ca lacrima dupa o dependenta crunta (fost heavy smoker; apreciez treburile facute din toti rarunchii!) de 15 ani. Au fost 15 ani in care am investit prosteste intr-o corporatie bine intentionata in privinta unui stil de viata sanatos, iar asta in timp ce mi-am cultivat un obicei mirabolant (sa fumez si sa cred ca-mi place!!!)! Cand ma gandesc, ma infurie propria prostie, propria vulnerabilitate speculata cu subterfugii morale (ridicole) de toate instantele din circuitul comercial al tigarilor. Dar sa revin…

Am visat in adolescenta sa cunosc un magician care sa ma invete niscaiva trucuri cu care sa dau pe spate audienta (sunt teatral, uneori). N-am avut aceasta sansa, deoarece zeul avea telefonul inchis, atunci cand i-am comunicat doleanta mea intima. Dar, intr-un tarziu, mi-a raspuns si m-a trimis la Dracu’.

Asa l-am intalnit pe Dracu’, pe Aghiuta, care in baza unor motive oculte, m-a scolit (si antrenat) in cele mai tari strategii si tehnici de interventie psihologica (science based si nu doar!). Da, draga mea, Dracul mi-a fost mentor. Si, la dracu’, inca imi este (desi, incearca sa scape, dar stiu unde locuieste), caci desi, is mai tanar cu vreo zece ani, nu reusesc sa-l prind din urma, cu toate ca alerg din toti neuronii cortexului motor si, in cazuri speciale, cu cei din ariile Brodmann 44, 46, 39, 40 (e ceva mai complicat comparativ cu “aparatul hidraulic” a lui Freud & Co.). Ma intreb daca nu cumva sunt (sageata) in parabola lui Zenon. Probabil, trebuie sa moara, ca sa-l pot prinde si depasi odata pentru totdeauna! (Hihi!). Auzi, drac care sa moara?! Visez si eu, para malaiata in gura lui natafleata, contempland cai verzi pe pereti sau doar prin cortexul vizual.  (precizare: a nu se “rupe” o anume fraza din context!).

Daca, in vreun fel dubios, se va intampla ca Adrian Nuta sa fie depasit (in cunoasterea stiintei psihologice) de catre vreun student (stiu de la informastoci ca vin multi, cu avant, din urma), atunci multe alte lucruri extrem de nefiresti trebuie sa se fi petrecut in comunitatea academica. Spre exemplu, la Universitatea Bucuresti, exista un fMRI, folosit in cercetari de doctorat de catre studenti in psihologie, biologie si medicina. Mai mult, studentii psihologi (cu cei pedagogi si psihopedagogi) primesc cursuri de neurostiinte si genetica comportamentala.  

Dar nu din aceste motive ce tin de dragostea de invatare (si cunoastere stiintifica). Datorita entropiei (observi cum cochetez cu ideea? Hihi!). Dar bag mana-n foc (care?), dupa ce imi exercit liberul arbitru (iluzoriu) in privinta deciziei, ca se va reincarna!

Cu toate ca, intr-un fel inexorabil al proceselor metempsihotice, este deja re-incarnat! O serie de studenti (eminenti) vor duce mai departe, in spinare, unele responsabilitati legate de, spre exemplu, promovarea atitudinii stiintifice, cultivarea excelentei, dezvoltarea   gandirii critice (si libere), promovarea libertatii de alegere si unui stil de viata sanatos.

Printre aceste eminente se numara si pretiozitatea sus-semnata sau clona dupa cum sunt, cu compasiune celesta, alintat de unii (unele) ce nu ma cunosc. Si iata cum s-a iscat sansa sau norocul meu printre altii, mai inteligenti, dar mai ales,constiinciosi sa contribui la un proiect de anvergura, proiect ce, cu incredere, declar ca va lua avant cu fiecare noua generatie de psihologi dotati cu gandire stiintifica.

Iar pentru acest “noroc” (ca sa nu mai zic de plamani sanatosi), intrucat Universul nu-mi vorbeste (am intelesc ca zeii s-au pensionat pe caz de boala), imi exprim recunostinta, cat esti in viata, caci dupa, devine usor complicat (hihi!)

Iti multumesc, Adrian!

 


Comments are closed here.