45′ pentru autenticitate

16 July 2012 | By Seramis Sas | Filed in: Dezvoltare personală / Educație.

Evit critica ne-constructiva şi victimizarea şi, implicit, oameni care „se descurca cu excelenta” la astfel de comentarii prin care doar se lamenteaza ori persifleaza, blameaza şi aplica etichete, fără a oferi o alternativa, o alta versiune de realitate, eventual, bine argumentata. Evit oameni cu tendinte autocrate intr-o lume tot mai inclinata catre valori democratice, desi nu neaparat asumate şi nici macar pe deplin intelese. Caut libertatea în orice sens şi caut s-o stimulez şi la cei din jurul meu. O asociez cu fericirea, atunci cand prin libertatea asumata pot alege un curs ori altul al vietii deschis fiind la „palmele” realitatii strambe şi injuste în care armonia şi norocul sunt mai degraba sanse la loterie. Totusi, daca nu pariem, daca nu intram în jocul loteriei, sansele sunt zero, nu castigam nimic. Nici nu pierdem ceva. (Oare?) În ceea ce ma priveste, ma consider un individ care s-a ales cu un loz castigator. Fac exact ce-mi place; cand consiliez sunt adesea o persoana fericita. Iti marturisesc ca astept cu nerabdare (seamana cu nerabdarea indragostitului!) intalnirile cu clientii mei. Sunt aproape depedent de aceste intalniri. Daca limitele realitatii mi-ar permite, as oferi consiliere gratuit şi chiar fac asta în anumite circumstante.

Prefer sa ma orientez spre oameni care functioneaza adesea intr-un registru pozitiv (banuiesc ca şi tu). Imi plac oamenii care zambesc şi rad (chiar „prosteste”), care sunt tonici şi care pot persevera, alegand drumuri în viata mai putin umblate, refuzand mediocritatea şi conventionalul dezirabil social. Oamenii care se pot juca sunt pe gustul meu. Indragesc ne-seriozitatea, ludicul, creativitatea şi umorul. Evit oameni sobri, fixati în dogme şi atitudini rigide şi pe cei care cauta sa demonstreze valoarea „dreptatii” lor, fără sa asculte un altul, fără sa caute a-l intelege. Evit oameni sfatosi care stiu ce-i mai bine pentru tine, care cunosc binele tau şi care din ignoranta ori aroganta te indeamna sa o apuci intr-o directie ori alta. Mi se pare riscant sa traiesti alaturi de ei. Iti pot influenta cursul vietii, desi intentia lor este buna, în moduri ne-banuite nici de ei, nici de tine.

Nu pot functiona intr-o paradigma medicala (desi, suntem prieteni) asa ca evit pe cat posibil cuvinte precum programare, pacient, doctor, boala, probleme psihice, tulburare, simptome, diagnostic. Prefer o paradigma existential-umanista cu puternice influente din stiintele cognitive, dar fara a “ma insura cu ea” (abordarea eclectica fiind pe gustul meu!), si sa te iau (ma intalnesc cu tine) asa cum esti in acel moment prezent fara a-ti atasa nici macar in capul meu (nici nu fac asta, fiind atat de ocupat cu experienta momentului) etichete. Si, totusi, posesor fiind de lobi frontali si sintaxa, emit judecati, insa pot decide daca sa-ti comunic sau nu felul in care te percep in acel moment sau felul in care inteleg eu viata ta din relatarile tale (caz in care iti voi marturisi faptul ca opinia mea sufera de subiectivism). Desi, de regula, evit asta din motive usor de inteles, o voi face cand imi ceri in mod explicit si direct. S-ar putea sa nu-ti placa ce vei auzi, dar stiu ca ti-ai asumat riscul si ca vei putea duce un adevar (din perspectiva mea) despre tine.

Pot tolera negativismul şi lamentarea intr-o anumita masura, doar ca nu incurajez astfel de comportamente si nici nu le sanctionez, preferand o atitudine binevoitoare. Te pot asculta, ma pricep binisor, iar tu te vei simti acceptat(a) (imi place sa cred asta), atata vreme cat ai nevoie sa te auzi lamentandu-te ori criticand un altul sau sistemul din care faci parte ori cata vreme pot suporta eu o astfel de atitudine. Cand rabdarea mea s-a consumat iti comunic asta ca sa te presez apoi (la inceput cu blandete) cu acea treaba numita „asumarea unei decizii”. Daca nu-ti place de tine, nu te multumeste jobul, relatia cu partenera, partenerul ori nu-ti convine orice altceva, ce-ar fi sa faci ceva, o mica schimbare, oricat de mica?

Prefer comportamentele explicite, observabile direct si nu interpretarile a ceea ce este implicit. De aceea, te pot intreba direct ceea ce nu-mi e clar, iar tu poti proceda la fel. Nu am pretentia de a fi „telepat” ca sa-ti citesc gandurile, desi cateodata le nimeresc, dar verific “telepatia” impreuna cu tine. Acea ora pe care o petrecem impreuna este dedicata pe de-o parte obiectivelor tale, iar pe de alta parte dezvoltarii constiintei de sine, dar si de un altul (fiind fiinte ultrasociale). Caut ca relatia noastra sa se dezvolte pe incredere şi respect, astfel incat sa poti explora zonele tale intime, dureroase, cand reciproc ne permitem si ne este confortabil sa facem asta.

O intalnire autentica nu e lucru usor de dus, desi sunt aproape convins ca dupa cateva intalniri devine placut, insa nu neaparat pentru oricine. Asa ca ma astept la drop-out, desi pana în prezent stau binisor la acest capitol. Sinele experiential (evitand plagiatul; nasul sintagmei este Daniel Kahneman, un fel de Einstein in psihologie, posesor de premiu Nobel în economie) “se prinde” de faptul ca dispune de un spatiu intim unde se poate manifesta liber si in siguranta, adica incepe sa-ti placa de tine asa cum esti (sinele care-şi aminteste va crea o poveste pozitiva cu sens) si sa te simti tot mai increzator in abilitatea ta de a face ceva ordine in realitatea vietii tale. Poate te asezi mai bine in propria-ti viata, nu neaparat intr-un “loc” mai confortabil, dar poate mai interesant, incat sa te percepi ca fiind o persoana ceva mai fericita sau macar mai pozitiva!

Intr-o intalnire cu mine, te asigur ca-ti voi imprumuta ochelarii mei cu lentile roz (marca inregistrata!), fiind un tip generos (mare atentie; sunt cu imprumut!) pana iti faci rost de perechea ta cu care sa vezi viata in roz şi sa devii un expert al propriei tale vieti cu sensuri personale alese de tine, nu „oferite” din „ceruri” ori de altii, dar cu o conditie: sa arunci din cand in cand o privire realista pe deasupra lor.


Comments are closed here.